APLICAREA MEDIERII IN DISPUTELE AFLATE PE ROLUL ORGANELOR JUDICIARE

APLICAREA MEDIERII IN DISPUTELE AFLATE PE ROLUL ORGANELOR JUDICIARE

(Aplicarea medierii în relaţie cu sistemul judiciar)

Ghid practic de proceduri

Cuprins

1. Medierea- metoda alternativa de solutionare a disputelor

1.1. Ce este medierea

1.2. Avantajele medierii

1.3. Cine sunt mediatorii

1.4. Domeniul de aplicare a medierii

1.5. Procedura serviciului de mediere

2. Aplicarea medierii in disputele aflate pe rolul organelor judiciare : instante de judecata, Parchete, Politie

2.1. Sediul materiei

2.2. Rolul organelor judiciare în aplicarea medierii în relaţie cu sistemul judiciar

2.3. Proceduri aplicabile

1. Medierea- metoda alternativa de solutionare a disputelor

1.1. Ce este medierea

- o modalitate de solutionare a disputelor pe cale amiabila

- o metodă de solutionare a disputelor, alternativă la rezolvarea pe calea instantelor de judecată

- o negociere asistată de o a treia parte neutra, impartiala şi fără putere de decizie asupra soluţiei – mediatorul – care ajută partile in dispută sa colaboreze in gasirea propriilor solutii

- o modalitate prin care o dipsuta inceteaza ca urmare a unei solutii propuse,negociate si agreate de catre parti, solutie care se bazeaza pe interesele partilor si nu pe drepturile acestora.

- un proces voluntar pentru rezolvarea disputelor , parţile fiind libere să decidă dacă participă in mediere şi dacă acceptă acordul rezultat

PRINCIPIILE MEDIERII

I) Caracterul voluntar al medierii – partile au dreptul de a decide daca accepta sau nu solutionarea disputei prin mediere

Obs: se face distinctia intre etapa procedurala de solutionare pe cale amiabila (prin mediere, negociere, facilitare, etc) sau alternativa (include arbitrajul) , care poate fi obligatorie si participarea propriu-zis la mediere care nu poate avea loc decat in mod voluntar, cu liberul consimtamant al partilor. Similar negocierii, unde partile nu pot fi obligate sa negocieze impotriva vointei lor , nici in mediere partile nu pot fi obligate sa negocieze. In cadrul medierii are loc tot un proces de negociere, cu diferenta ca partile sunt ajutate de mediator pentru ca nu au capacitatea sau nu sunt in situatia de mai negocia singure.

II) Acceptul in cunostinta de cauza- partile au dreptul de a fi informate cu privire la mediere pentru a lua deciziile in cunostinta de cauza .

III) Autodeterminarea –partile au dreptul sa-si defineasca ele insele problemele de rezolvat, interesele, solutiile si sa decida asupra celei care mai convenabile lor. Partile au dreptul de a alege si accepta mediatorul.

IV) Neutralitatea si impartialitatea mediatorului

Neutralitate-mediatorul nu trebuie sa se afle in conflict de interese fata de parti sau fata de obiectul conflictului.

Impartialitate-mediatorul va conduce procesul de mediere in mod nepartinitor

V) Confidentialitate –mediatorul va asigura confidentialitatea asupra informatiilor aflate in mediere

1.2. Avantajele medierii

Ca modalitate de solutionare a disputelor medierea prezintă certe avantaje pentru părţi :

- Solutia aparţine parţilor

Responsabilitatea si autoritatea de a ajunge la un acord revine partilor in conflict. Acestia au dreptul sa faca propriile alegeri in loc sa ofere puterea de decizie unui tert.

- Soluţia este multumitoare pentru ambele părţi (castig-castig )

Medierea analizeaza cauzele de fond ale problemei si permite gasirea unor solutii si remedii creative adaptate la nevoile si resursele partilor in disputa

Solutia este multumitoare pentru ambele parti tocmai pentru ca raspunde intereselor partilor, sunt direct implicate in negociere si decizie

Imbunatateste sau pastreaza relatiile dintre părţi

Medierea priveste in viitor. Ajuta atat la rezolvarea problemelor cat si la pastrarea sau imbunatatirea relatiilor.

- Modul de lucru este flexibil iar discuţiile au loc intr-un cadru informal

- Permite o rezolvare mai rapida şi mai puţin costisitoare pentru părţi decât în instanţa de judecata

- Asigură confidenţialitate

Medierea nu se desfasoara in cadru public.

La mediere participa mediatorul, partile si eventual alte persoane ACCEPTATE DE CATRE PARTI.

(avocati, rude, consultanti).

Mediatorul este obligat sa pastreze confidentialitatea tuturor informatiilor aflate pe parcursul medierii, cu exceptia cazurilor prevazute de lege

De regula, confidentialitatea este pastrata si de catre parti, cu exceptia cazului in care acestea convin altfel.

Alti participanti sunt obligati sa pastreze confidentialitatea.

Mediatorul va conduce procesul de mediere si va organiza participarea in mediere a altor persoane in functie de nevoile partilor si de asigurarea cadrului optim pentru construirea increderii intre parti astfel incat medierea sa fie eficienta .

Avantajele medierii pentru sistemul judiciar:

- Degrevare

- Reducerea costurilor de funcţionare

- Eficientizarea si cresterea calitatii activitatii

1.3. Cine sunt mediatorii

Profesia de mediator este o profesie liberala, care este organizata şi se desfasoara in conditiile Legii nr. 192/2006 privind medierea si profesia de mediator si hotararilor Consiliului de Mediere.

Ocupatia de mediator este inregistrata in COR (Clasificarea Ocupatiilor din Romania), la pozitia 244702 si este incadrat in Grupa majora 2 Specialisti cu ocupatii intelectuale si stiintifice, specialisti in comunicare. Competentele mediatorului sunt stabilite prin Standardul Ocupational al Mediatorului.

Formarea profesionala a mediatorilor se asigura prin cursuri de formare specializata conform Standardului de formare a mediatorului, organizate de catre furnizori de formare autorizati de catre Consiliul de Medierea in conformitate cu legislatia in materia formarii profesionale a adultilor sau de catre institutii de invatamant superior acreditate, ale caror programe sunt avizate de catre Consiliul de Mediere.

Documentul care atesta dobandirea competentelor profesionale ca mediator este emis de catre Consiliul de Mediere.

Mediatorii sunt autorizati de catre Consiliul de Mediere conform dispozitiilor art. 7 si 8 din Legea 192/2006.

Mediatorii cu drept de practica sunt mediatori autorizati de catre Consiliul de Mediere care indeplinesc conditiile legii.

Exercitarea activitatii se face in cadrul formelor de exercitare avizate de catre Consiliul de mediere. Formele de exercitare ale profesiei sunt specifice : birou de mediator, birou de mediatori asociati, societate civila profesionala, contract de munca intr-una din formele de exercitare specifice inclusiv in cadrul organizatiilor neguvernamentare cu activitate in domeniul medierii.

Toti mediatorii autorizati sunt inscrisi in Tabloul mediatorilor, care este întocmit si actualizat de catre Consiliul de Mediere. Acesta este disponibil la sediul Consiliului de Mediere si este afisat în format electronic pe site-ul acestuia www.cmediere.ro.

Mediatorii cu drept de practica sunt înscrisi în Tabloul mediatorilor ca mediatori activi. Tabloul contine date referitoare la forma de exercitare a profesiei , sediul profesional, institutia care a format mediatorul, anul absolvirii cursurilor de formare, apartenenta la asociatii profesionale si date de contact. Numai acestia pot oferi servicii de mediere.

Mediatorii care apar în Tabloul mediatorilor ca inactivi sunt pesoane care au dobandit calitatea de mediator prin autorizarea de catre Consiliul de Mediere dar care nu solicitat avizarea pentru începerea activitatii.

1.4. Domeniul de aplicare a medierii

Pot face obiectul medierii, conform art 2 din Legea 192/2006:

- Orice drepturi asupra cărora părţile pot dispune prin convenţie sau în orice mod permis de lege

- Dispute în materie civilă, comercială, familie, penală şi alte materii, în condiţiile legii 192/2006

În consecinţă, medierea se aplică în toate cazurile în care părţile pot negocia rezolvarea problemelor care fac obiectul disputei. Medierea este cunoscută ca fiind o negociere asistată de către o tertă persoană neutră, imparţială, cu pregătire specializată in soluţionarea disputelor – mediatorul.

Nu pot face obiectul medierii, conform art. 2 din Legea 192/2006Ş

- Drepturi strict presonale , ca cele privind statutul personei

- Orice drepturi asupra cărora părţile nu pot dispune, potrivit legii, prin convenţie sau sau prin orice alt mod admis de lege

1.5. Procedura serviciului de mediere

I. Convenirea medierii

1. Una dintre parti sau toate partile in disputa se pot adresa unui mediator pentru serviciul de mediere.

Mediatorul este ales si acceptat de catre parti.

2. Mediatorul va sta de vorba cu partea/ partile care se adreseaza mediatorului pentru a se informa cu privire la caz si pentru a le informa despre mediere, efectele acesteia si regulile aplicabile, astfel incat partile sa poata decide IN CUNOSTINTA DE CAUZA daca accepta sau nu medierea

3. Daca medierea este metoda potrivita de solutionare a disputei, daca solicitantul decide sa incerce solutionarea prin mediere si daca mediatorul se considera competent si neutru, solicitantul va completa o cerere prin care solicita initierea procedurii de mediere.

4. In cazul in care se prezinta numai una dintre parti la mediator, acesta va demara procedura de contactare a celeilate parti in vederea acceptarii medierii si mediatorului, precum si pentru a informa si aceasta parte cu privire la mediere.

5. In cazul in care, partile sunt decise sa incerce rezolvarea disputei prin mediere iar mediatorul este acceptat de catre toti participantii, se incheie contractul de mediere. Medierea nu poate avea loc in lipsa unui contract de mediere semnat de catre toate partile si mediator.

Mediatorul va stabili impreuna cu partile conditiile de desfasurare, respectiv : locul unde se va desfasura medierea, ziua, ora, timpul alocat discutiilor si eventual, daca este cazul, participarea altor persoane si rolul acestora in cadrul medierii. Partile pot fi asistate in cadrul medierii de avocati, juristi, alti consultanti, alte persoane (rude, prieteni) etc.

II Procesul de mediere

Disputa se poate solutiona intr-o sesiune de mediere sau in mai multe, in functie de complexitate. Partile, impreuna cu mediatorul vor agrea planificarea sedintelor de mediere.

Pe parcursul medierii, mediatorul faciliteaza comunicarea dintre parti si le ajuta sa negocieze pentru a ajunge la o solutie acceptata de catre parti.

In cazul in care partile ajung la o intelegere, aceasta poate fi mentionata in scris (acord) sau nu, in functie de dispozitiile legii sau de decizia partilor, dupa caz. In cazul in care se redacteaza un acord, acesta va cuprinde termenii intelegerii decisi de catre parti. Acordul este actul partilor. El se semneaza doar de catre parti si se pastreaza numai de catre acestea. Acordul partilor are valoarea unui contract intre parti. Mediatorul nu are motive de a pastra acordul de mediere.

Acordul rezultat din mediere poate fi autentificat la notar sau prezentat instantei judecatoresti, in functie de valoarea legala necesara pentru acord sau de cea pe care partile doresc sa o confere.

Prin mediere pot fi solutionate toate problemele in disputa sau numai partial.

In toate cazurile, indiferent de rezultatul medierii, mediatorul si partile in disputa incheie un proces verbal in care sunt consemnate numai aspecte referitoare la desfasurarea procesului de mediere:

daca s-a parcurs intregul proces de mediere sau nu , daca partile au ajuns la un acord sau nu, daca au fost solutionate toate problemele sau nu. Pot exista si alte mentiuni agreate de catre parti si mediator.

Procesul verbal nu va contine termenii acordului partilor.

Mediatorul si partile vor semna procesul verbal si vor primi cate un exemplar al acestuia.

2. Aplicarea medierii in disputele aflate pe rolul organelor judiciare : instante de judecata, Parchete, Politie

2.1. Sediul materiei

Părţile pot recurge în mod voluntar la mediere inclusiv după declansarea unui proces în fata instantelor competente , dacă legea nu prevede altfel (art. 2 alin.1 Legea 192/2006).

In consecinta, atunci când părţile decid să incerce soluţionare amiabilă prin mediere, după sesizarea organelor judiciare, vorbim de domeniul aplicarii medierii in relaţie cu sistemul judiciar.

2.2. Rolul organelor judiciare în aplicarea medierii în relaţie cu sistemul judiciar

2.2.1. Informarea părţilor asupra posibilităţii si avantajelor folosirii procedurii de medierii de către organele judiciare (art. 6, Legea 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator)

Organele judiciare au un rol determinant în încurajarea părţilor în dispută de a soluţiona amiabil, prin mediere disputa dintre ele.

In exercitarea acestui rol, organele judiciare pot:

- Sa identifice cazurile în care medierea este aplicabilă

- Sa încurajeze părţile să incerce soluţionarea amiabilă prin mediere

- Să informeze părţile asupra efectelor solutionării amiabile în cazul proceselor civile lato sensu si penale, precum şi în alte materii

- Să informeze părţile asupra actelor juridice, pe care acestea trebuie să prezinte organelor judiciare , în cazul apelarii la mediere.

În ceea ce priveste obligaţia de informare asupra avantajelor medierii considerăm că, dispoziţia legii trebuie aplicată ţinând cont de procedura serviciului de mediere si de considerente practice ale funcţionării organelor judiciare pentru a eficientiza aplicarea medierii în relaţie cu sistemul judiciar.

Astfel, avem in vedere urmatoarele aspecte:

- Necesitatea asigurării informarii părţilor asupra medierii (avantaje, principii, reguli de desfaşurare aplicabile, drepturile părţilor în procedura de mediere etc) înainte ca acestea să decidă acceptarea/refuzarea medierii - principiul acceptului în cunoştinţă de cauză. Această informare este asigurată părţilor de către mediator în etapa de convenire a medierii, conform procedurii serviciului de mediere, astfel cum este prevazut în Legea 192/2006

- Informarea este una din competenţele mediatorului şi o obligaţie legală a acestuia, a cărei îndeplinire este confirmată de părţi în cuprinsul contractului de mediere

- Aceasta etapa preliminara nu se rezuma numai la informare ci este determinanta pentru ca mediatorul sa poata evalua aspecte importante pentru desfasurarea medierii si, mai ales, daca partile sunt motivate sa solutioneze disputa pe aceasta cale.

- Dificultatea practică de a se asigura această activitate de către organele judiciare, care sunt suprasolicitate de numărul mare de dosare

În concluzie, că acestă informare se poate realiza prin colaborarea organelor judiciare cu mediatorii, astfel:

IN SITUAŢIILE ÎN CARE PARŢILE DORESC SĂ ÎNCERCE SOLUŢIONAREA AMIABILĂ A DISPUTEI , ORGANELE JUDICIARE VOR INDRUMA PĂRŢILE SĂ ALEAGĂ UN MEDIATOR PENTRU A SE INFORMA CU PRIVIRE LA MEDIERE ŞI A DECIDE ÎN CUNOSTINŢĂ DE CAUZĂ DACĂ ACCEPTA/REFUZĂ MEDIEREA .

Statisticile internaţionale demonstrează faptul că, 80% din cazurile recomandate către mediere, părţile au decis să soluţioneze disputa pe acestă cale.

2.2.2. Îndrumarea părţilor de catre organele judiciare pentru a apela la mediere(art. 6, Legea 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator)

In exercitarea acestui rol, organele judiciare pot:

- Să informeze părţile asupra dreptului lor de a alege un mediator

- Să informeze părţile unde pot gasi Tabloul mediatorilor

- Să recomande părţilor să se prezinte împreună la mediator pentru infomare asupra medierii

- Să stabilească pentru părti un termen în care acestea le vor informa dacă decid să apeleze la mediere

2.2.3. Afisarea Tabloului de mediatori la sediul instantelor judecatoresti (art. 12, Legea 192/2006)

Consiliul de Mediere este obligat prin lege să pună la dispoziţia celor interestaţi Tabloul mediatorilor la sediul său, al instanţelor judecătoresţi, al autorităţilor administaţiei publice locale, precum si la sediul Ministerului de Justitie şi pe pagina de internet a acestuia.

Tabloul mediatorilor este actualizat permanent de către Consiliul de Mediere pe site-ul acestuia : www.cmediere.ro

Indeplinirea obligaţiilor ce revin Consiliului în privinţa publicitaţii Tabloului mediatorilor poate fi realizată numai cu colborarea autoritătilor.

Din aceste considerente, este important sprijinul organelor judiciare pentru a asigura publicitatea Tabloului mediatorilor la sediul instanţelor de judecată, în sprijinul justiţiabililor.

Gasirea unor modalitati de afisare a Tabloului mediatorilor la sediul organelor judiciare este esenţială pentru facilitarea accesului justiţiabililor la serviciul de mediere

2.2.4. Recomandarea medierii de către judecător (art. 61, art. 67, Legea 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator)

Recomandarea medierii este o aplicaţie specifică a obligaţiei stabilită prin prevederile art. 6 din Legea 192/2006 pentru organele judiciare.

In consecintă, acestă recomandare se realizează în aceleaşi condiţii valabile pentru toate organele judiciare, astfel cum au fost precizate mai sus la pct. 2.2.1. si 2.2.2.

2.3. Proceduri aplicabile medierii în relaţie cu sistemul judiciar

Organele judiciare , potrivit legii, au urmatoarele atribuţii în cazul aplicării medierii în relaţie cu sistemul judiciar:

1. Vor aprecia asupra cazurilor în care părţile pot rezolva amiabil disputa dintre ele.

Solutionarea pe cale amiabila nu este o noutate in Romania dar metoda cunoscuta si folosita pana in prezent este negocierea directa sau prin reprezentanti.

Pot exista urmatoarele situatii:

a) partile nu doresc solutionarea pe cale amiabila, de cele mai multe ori pentru ca una dintre acestea este convinsa ca are sanse mari de castigare a procesului in instanta sau pentru ca doreste pedepsirea celeilate parti –practic, nu exista motivatie pentru negociere

b) solutionarea amiabila este mai putin indicat a fi recomandata, cel putin in etapa actuala, in cazul in care exista un istoric de violenta intre parti. Medierea este posibila si in acest caz, dar pentru astfel de interventii pe caz este necesara o specializare a mediatorului in domeniul victima-agresor. Pe masura ce medierea se va dezvolta, mediatorii vor fi specializati pe tipuri de dispute. Unele specializari vor necesita dobandire de competente specifice, altele nu.

c) partile au incercat solutionarea amiabila prin negociere dar aceasta a esuat

d) partile au incercat solutionarea prin mediere , dar a esuat

e) partile nu au incercat solutionarea pe cale amiabila

2. Vor recomanda părţilor soluţionarea amiabilă prin mediere, in situatiile 1 c si e

În cazul în care, părţile informează organul judiciar că au încercat să negocieze (concileze direct) şi nu au reuşit, acesta din urma poate recomanda medierea. Diferenţa fata de negociere este că în mediere părţile sunt ajutate de către mediator să comunice şi să negocieze. In general, negocierea esueaza pentru ca disputa se afla intr-o faza in care negocierea nu mai este posibila/ eficienta, pentru ca partile nu au capacitatea de a negocia singure sau pentru ca negocierea s-a derulat prin reprezentanti, ceea ce diminueaza sansele de rezolvare.

In cazul litigiilor comerciale, rata mica de succes a concilierii directe este un exemplu elocvent si explicabila, disputele din acest domeniu fiind extrem de pretabile pentru solutionarea prin mediere.

Medierea este eficientă chiar dacă negociere (concilierea directă) a eşuat.

Solutionarea amiabila are sanse mari sa fie acceptata in cazul in care relatia dintre parti este importanta.

In unele tari, in cazul divortului in care exista copii, solutionarea amiabila prin mediere sau negociere este obligatorie. Se considera ca partile inceteaza a mai fi soti, dar nu inceteaza a mai fi parinti iar judecatorul este cel care, in primul rand, apara interesul copilului, acesta prevaland fata de dreptul partilor de a accepta sau nu medierea. In interesul copilului, instanta responsabilizeaza parintii in a se implica in viata acestuia si lasa la latitudinea parintilor ca, in functie de resursele lor si de disponibilitate, sa stabileasca aspectele privind cresterea copilului. Judecatorul poate tine cont sau nu de acordul partilor, in functie de interesele copilului.

3. În cazul în care părţile refuză să încerce soluţionarea amiabilă prin mediere , procesul judiciar continuă conform procedurilor specifice.

4. În cazul în care, părţile accepta să încerce soluţionarea amiabilă prin mediere, organul judiciar va da îndrumări cu privire la dreptul de a alege mediatorul, Tabloul mediatorilor şi va stabili un termen în care părţile să se informeze asupra medierii şi să îi comunice dacă medierea se accepta de către toate părţile în dispută. Acest termen nu poate fi mai mic de 15 zile, avand în vedere demersurile pe care părţile si mediatorul trebuie să le întreprindă în etapa de convenire a procedurii de mediere. Se va recomanda ca partile sa se prezinte impreuna la mediator .

5. Dacă părţile, după informare, decid să apeleze la mediere, acestea vor comunica organului judiciar la termenul stabilit conform pct. 4, decizia lor de acceptare a medierii. Organul judiciar va decide suspendarea procesului conform legii (art. 62 alin. 1 si art. 70 alin1, Legea 192/2006) la cererea părţilor în materie civilă lato sensu şi , repectiv la prezentarea de către părţi a contractului de mediere în materie penală. Susupendarea procesului suspendă termenul de perimare pe o durată de 3 luni în materie civilă. În materie penală, suspendarea procesului operează doar 3 luni de la data semnarii contractului de mediere. Procesul penal se reia din oficiu dacă procesul verbal de inchidere a medierii nu se comunică organului judiciar până la expirarea acestui termen.

Se considera ca medierea este acceptata daca s-a semnat contractul de mediere .

Partile vor furniza mediatorului numarul dosarului pe rol, instanta de judecata, adresa acesteia, obiectul litigiului, termenul stabilit conform pct 4.

6. În toate cazurile în care medierea are loc pe parcursul unui proces judiciar, mediatorul are obligatia ca:

- în materie civilă – să informeze în scris instanţa de judecată dacă părţile au ajuns sau nu la o înţelegere, în mediere (art. 61 alin 2 Legea 192/2006). Informarea va contine in general elementele procesului verbal al inchiderii procedurii de mediere.

Mediatorul nu poate fi obligat, conform legii, să comunice instanţei de judecată acordul părţilor rezultat din mediere. Acordul este înscrisul sub semnatură privată , semnat de către părţi iar obligaţia de confidenţialitate a mediatorului include şi păstrarea confidenţialităţii asupra conţinutului acestuia. În acest sens, art. 63 alin 1 din Legea 192/2006 precizează că hotarârea de expedient se pronunţă numai la cererea părţilor, cu aplicarea dispoziţiilor Codului de procedură civilă. În consecinţă, numai părţile au dreptul de a prezenta acordul rezultat din mediere în fata instnţelor de judecată.

- în materie penală - să comunice procesul verbal de inchidere a procedurii de mediere (art. 70 alin 3, Legea 192/2006). Amendamentele Legii 192/2006, aprobate în prezent de catre Parlament şi aflate în procedura de promulgare completeaza dispozitiile prezentei legi în sensul că, în materie penală părţile sunt obligate să se prezinte personal în faţa organului judiciar pentru a se lua act de voinţa lor consemnată în acordul de mediere sau să depună acordul de mediere în forma autentică în dosarul cauzei (art. 70 alin 4). În consecinţă şi în materie penală numai părţile au dreptul să prezinte orgenelor judiciare acordul de mediere.

7. După finalizarea medierii, indiferent de rezultatul acesteia:

- în materie civilă – cursul procesului se reia prin repunerea pe rol a cauzei, la cererea părţilor. Repunerea pe rol este scutită de plata taxei de timbru (art. 62 alin 3, Legea 192/2006). Părţile care au soluţionat prin mediere disputa pot solicita instanţei de judecată sa ia act de voinţa parţilor si sa pronunţe o hotarâre de expedient. In acest caz, partile vor prezenta instantei de judecata acordul rezultat din mediere. Pentru a se confirma faptul ca acordul prezentat este rezultat din mediere(si nu o tranzactie) este recomandabil ca judecatorul sa solicite partilor si procesul verbal incheiat la finalul procedurii de mediere. Procesul verbal contine elementele de identificare ale mediatorului (nume, prenume, forma de exercitare, date de contact) , stampila si semnatura acestuia. Se evita astfel situatiile in care medierea este fictiva si se utilizeaza acorduri rezultate de fapt din negociere (tranzactii) pentru recuperarea taxei judiciare de timbru. La cererea parţilor instanţa este obligată să dispună restituire taxei judiciare de timbru plătite pentru investirea acesteia (art. 63 alin 2, Legea 192/2006). În cazul în care, medierea a soluţionat doar în parte problemele ce fac obiectul judecăţii sau nu a rezolvat nici unul din capetele de cerere, procesul civil continuă potrivit dispoziţiilor legale specifice.

- în materie penală – cursul procesului penal se reia din oficiu imediat după primirea procesului verbal de închidere a procedurii de mediere prin care se constată că părţile nu s-au împăcat. Procesul verbal va menţiona dacă părţile au beneficiat de asistenţa unui avocat şi de serviciile unui interpret ori, după caz, să menţioneze faptul că au renunţat expres la acestea.

În materie penală, în cazul în care părţile rezolva prin mediere disputa victimă-agresor înainte de începerea procesului penal (are loc împăcarea părţilor),victima nu mai poate sesiza organele judiciare pentru aceeaşi faptă (art. 6, Legea 192/2006)