CODUL EUROPEAN DE CONDUITĂ PENTRU MEDIATORI

CODUL EUROPEAN DE CONDUITĂ PENTRU MEDIATORI

Prezentul cod de conduită stabileşte un număr de principii pe care fiecare mediator

se poate angaja în mod voluntar să le respecte, pe propria răspundere. Acest cod

poate fi utilizat de mediatori implicaţi în toate tipurile de mediere în materie civilă și

comercială.

Organizațiile care furnizează servicii de mediere pot de asemenea să-şi ia un astfel de

angajament, cerând mediatorilor care lucrează sub egida lor să respecte codul de

conduită. Organizațiile pot pune la dispoziţie informaţiile privind măsurile, cum ar fi

formarea, evaluarea şi monitorizarea, pe care le iau pentru a promova respectarea

codului de către fiecare mediator.

În înţelesul prezentului cod de conduită, medierea înseamnă orice proces structurat,

indiferent de modul în care este denumit sau se face referire la acesta, în care două

sau mai multe părţi într-un litigiu încearcă ele însele, din proprie iniţiativă, să ajungă

la un acord cu privire la soluţionarea litigiului dintre ele, cu asistenţa unei persoane

terţe – denumită în cele ce urmează „mediator”.

Acceptarea codului de conduită nu aduce atingere legislaţiei interne sau normelor

care reglementează anumite profesii.

Este posibil ca organizațiile care furnizează servicii de mediere să dorească să

dezvolte coduri mai detaliate, adaptate atât contextelor specifice ale fiecăreia sau

tipurilor de servicii de mediere pe care le oferă, cât și domeniilor specifice cum ar fi

medierea familială sau medierea în domeniul drepturilor consumatorului.

RO 2 RO

1. COMPETENŢA, NUMIREA ŞI ONORARIILE MEDIATORILOR ŞI PROMOVAREA

SERVICIILOR ACESTORA

1.1. Competenţa

Mediatorii trebuie să fie competenţi şi să cunoască bine procesul de mediere. Aceştia

trebuie să aibă o bună pregătire şi să-şi îmbunătăţească în permanenţă cunoştinţele

teoretice şi practice privind competenţele de mediere, având în vedere standardele sau

sistemele de acreditare relevante.

1.2. Numire

Mediatorii trebuie să fixeze de comun acord cu părţile datele la care poate avea loc

medierea. Mediatorii trebuie să verifice faptul că au calificarea şi competenţele

necesare pentru a efectua medierea într-o anumită cauză înainte de a accepta numirea.

La cererea părţilor, aceştia trebuie să furnizeze părţilor informaţii privind calificarea şi

experienţa lor.

1.3. Onorarii

Atunci când acest lucru nu este deja prevăzut, mediatorii trebuie, întotdeauna, să

furnizeze părţilor informaţii complete privind modalitatea de remunerare pe care au

intenţia să o aplice. Aceştia nu trebuie să accepte să ia parte la o mediere înainte ca

toate părţile implicate să-şi fi dat acordul asupra principiilor de calcul a remuneraţiei

lor.

1.4. Promovarea serviciilor mediatorilor

Mediatorii pot promova activitatea lor, cu condiţia de a face aceasta într-un mod

profesionist, corect şi demn.

2. INDEPENDENŢĂ ŞI IMPARŢIALITATE

2.1. Independenţa

În cazul în care există circumstanţe care pot afecta independenţa mediatorului sau care

pot da naştere unui conflict de interese, sau care pot fi percepute ca atare, mediatorul

trebuie să dezvăluie părţilor acele circumstanţe înainte de a acţiona sau de a continua

să acţioneze, după caz.

Astfel de circumstanţe includ:

– orice relaţie personală sau de afaceri cu una sau mai multe din părţi;

– orice interes financiar sau de altă natură, direct sau indirect, în legătură cu

rezultatul medierii;

– faptul că mediatorul, sau orice membru al firmei sale, a acţionat în altă

calitate decât cea de mediator pentru una sau mai multe din părţi.

RO 3 RO

În astfel de cazuri mediatorul nu poate accepta să acţioneze sau nu poate continua să

acţioneze decât dacă este sigur de faptul că este capabil să efectueze medierea în

deplină independenţă, pentru asigurarea unei imparţialităţi totale, şi dacă părţile îşi

dau acordul expres.

Obligaţia de dezvăluire a informaţiilor este o obligaţie continuă, existentă pe întreaga

durată a procesului de mediere.

2.2. Imparţialitate

Mediatorii trebuie să acţioneze imparţial întotdeauna şi să depună eforturi pentru a fi

percepuţi ca imparţiali în raport cu părţile implicate şi trebuie să se angajeze să

servească toate părţile într-un mod echitabil în cadrul procesului de mediere.

3. ACORDUL DE MEDIERE, PROCESUL DE MEDIERE ŞI SOLUŢIONAREA

3.1. Procedura

Mediatorul trebuie să se asigure că părţile implicate în mediere înţeleg caracteristicile

procesului de mediere şi rolurile pe care le au atât mediatorul cât şi părţile în cadrul

acestuia.

În special, mediatorul trebuie să se asigure că, înainte de începerea medierii, părţile au

înţeles şi acceptat în mod expres termenii şi condiţiile acordului de mediere, inclusiv

toate dispoziţiile aplicabile privind obligaţiile de confidenţialitate pe care le au atât

mediatorul cât şi părţile.

La cererea părţilor, acordul de mediere poate fi redactat în scris.

Mediatorul trebuie să asigure buna desfăşurare a procedurilor, luând în considerare

circumstanţele cauzei, inclusiv eventualele dezechilibre ale raporturilor de forţe şi

orice doleanţe exprimate de părţi,supremaţia legii, precum şi necesitatea unei

soluţionări rapide a litigiului. Părţile pot conveni cu mediatorul asupra manierei de

desfăşurare a medierii, prin raportare la un set de norme sau în alt mod.

Dacă mediatorul consideră necesar, acesta poate audia părţile separat.

3.2. Echitatea procedurii

Mediatorul trebuie să se asigure că toate părţile au oportunităţi adecvate de a participa

în cadrul procesului de mediere.

Mediatorul trebuie să informeze părţile şi poate înceta medierea atunci când:

– se ajunge la o soluţie care i se pare imposibil de executat sau ilegală, având

în vedere circumstanţele cauzei şi competenţa mediatorului de a efectua o

astfel de evaluare, sau

– mediatorul consideră că sunt puţine şanse să se ajungă la o soluţie în cazul

continuării medierii.

RO 4 RO

3.3. Finalizarea procedurii

Mediatorul trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că orice acord ar fi

încheiat, toate părţile îşi dau consimţământul cu privire la acesta în perfectă cunoştinţă

de cauză şi înţeleg pe deplin termenii acordului.

Părţile se pot retrage din mediere în orice moment, fără să ofere vreo justificare.

Mediatorul trebuie, la cererea părţilor şi în limitele competenţei sale, să informeze

părţile asupra modului în care acestea pot să oficializeze acordul şi asupra

posibilităţilor ca acesta să devină executoriu.

RO 5 RO

4. CONFIDENŢIALITATE

Mediatorul trebuie să păstreze confidenţialitatea în ceea ce priveşte toate informaţiile

care rezultă din mediere sau având legătură cu aceasta, inclusiv faptul că medierea

urmează să aibă loc sau a avut loc deja, cu excepţia cazurilor în care există o obligaţie

legală sau întemeiată pe motive de ordine publică de a dezvălui aceste informaţii.

Nicio informaţie dezvăluită mediatorului de către una din părţi, cu titlu confidenţial,

nu trebuie comunicată celorlalte părţi fără permisiune, cu excepţia cazului în care

există o obligaţie legală de divulgare.

Sursa:

http://ec.europa.eu/civiljustice/adr/adr_ec_code_conduct_ro.pdf

Ajutorul public judiciar in materie civila, OUG nr. 51/2008

Avand in vedere ca, potrivit calendarului de adoptare a actelor normative de transpunere a directivelor comunitare in vigoare, Romania avea obligatia transpunerii Directivei Consiliului Uniunii Europene 2003/8/CE privind imbunatatirea accesului la justitie in cazul litigiilor transfrontaliere, prin stabilirea de reguli minimale comune referitoare la asistenta judiciara acordata in cadrul acestor categorii de cauze, tinand cont ca directiva a carei transpunere trebuie asigurata prevede standarde minime pentru ca sistemul de asistenta judiciara sa fie considerat ca asigurand un acces efectiv la justitie cetatenilor statelor membre ale Uniunii Europene, iar preluarea acestor standarde in plan legislativ presupune crearea unor conditii cel putin identice in plan intern, pentru a nu conduce la aparitia unor discriminari intre proprii cetateni si cetatenii celorlalte state membre ori persoane care au domiciliul ori resedinta obisnuita pe teritoriul unui stat membru si care ar solicita asistenta judiciara in fata instantelor sau a altor autoritati cu atributii jurisdictionale romane, avand in vedere ca accesul la justitie - expresie a principiilor democratice intr-un stat de drept si a suprematiei legii - trebuie sa fie efectiv, iar costurile unei proceduri judiciare nu trebuie sa constituie o piedica in incercarea de a apela la justitie pentru realizarea sau apararea unui drept, justificand, in anumite situatii si conditii, sustinerea din partea statului, din resurse financiare publice, in temeiul art. 115 alin. (4) din Constitutia Romaniei, republicata, Guvernul Romaniei adopta prezenta ordonanta de urgenta.


Capitolul I - Dispozitii generale

Art. 1
Ajutorul public judiciar reprezinta acea forma de asistenta acordata de stat care are ca scop asigurarea dreptului la un proces echitabil si garantarea accesului egal la actul de justitie, pentru realizarea unor drepturi sau interese legitime pe cale judiciara, inclusiv pentru executarea silita a hotararilor judecatoresti sau a altor titluri executorii.

Art. 2
(1) Prezenta ordonanta de urgenta este aplicabila in toate cazurile in care se solicita ajutor public judiciar in fata instantelor judecatoresti sau a altor autoritati cu atributii jurisdictionale romane de catre orice persoana fizica avand domiciliul sau resedinta obisnuita in Romania sau intr-un alt stat membru al Uniunii Europene.
(2) Pentru a determina daca solicitantul are domiciliul pe teritoriul Romaniei se aplica legea romana. In cazul in care solicitantul nu are domiciliul pe teritoriul Romaniei, pentru a se stabili daca acesta are domiciliul pe teritoriul unui alt stat membru se aplica legea statului membru in cauza.
(3) Stabilirea domiciliului sau a resedintei obisnuite se determina in functie de data depunerii cererii de ajutor public judiciar.

Art. 3
Ajutorul public judiciar prevazut de prezenta ordonanta de urgenta se acorda in cauze civile, comerciale, administrative, de munca si asigurari sociale, precum si in alte cauze, cu exceptia celor penale.

Art. 4
Poate solicita acordarea ajutorului public judiciar, in conditiile prezentei ordonante de urgenta, orice persoana fizica, in situatia in care nu poate face fata cheltuielilor unui proces sau celor pe care le implica obtinerea unor consultatii juridice in vederea apararii unui drept sau interes legitim in justitie, fara a pune in pericol intretinerea sa ori a familiei sale.

Art. 5
(1) In sensul prezentei ordonante de urgenta, prin familie se intelege sotul/sotia, copiii sau alti descendenti in linie dreapta in varsta de pana la 18 ani aflati in intretinerea solicitantului, precum si copiii sau alti descendenti in linie dreapta in varsta de peste 18 ani, dar nu mai mult de 26 de ani, daca se afla in continuarea studiilor si in intretinerea solicitantului.
(2) In sensul prezentei ordonante de urgenta, se considera membru al familiei si persoana care are domiciliul ori resedinta comuna si gospodareste impreuna cu solicitantul, copiii sau alti descendenti in linie dreapta ai acesteia in varsta de pana la 18 ani aflati in intretinerea solicitantului, precum si copiii sau alti descendenti in linie dreapta in varsta de peste 18 ani, dar nu mai mult de 26 de ani, daca se afla in continuarea studiilor si in intretinerea solicitantului.


Capitolul II - Formele ajutorului public judiciar si conditiile de acordare

Art. 6
Ajutorul public judiciar se poate acorda in urmatoarele forme:
a) plata onorariului pentru asigurarea reprezentarii, asistentei juridice si, dupa caz, a apararii, printr-un avocat numit sau ales, pentru realizarea sau ocrotirea unui drept ori interes legitim in justitie sau pentru prevenirea unui litigiu, denumita in continuare asistenta prin avocat;
b) plata expertului, traducatorului sau interpretului folosit in cursul procesului, cu incuviintarea instantei sau a autoritatii cu atributii jurisdictionale, daca aceasta plata incumba, potrivit legii, celui ce solicita ajutorul public judiciar;
c) plata onorariului executorului judecatoresc;
d) scutiri, reduceri, esalonari sau amanari de la plata taxelor judiciare prevazute de lege, inclusiv a celor datorate in faza de executare silita.

Art. 7
Ajutorul public judiciar se poate acorda, cumulat, in oricare dintre formele prevazute la art. 6, fara a putea depasi, in cursul unei perioade de un an, suma maxima echivalenta cu 12 salarii minime brute pe tara la nivelul anului in care a fost formulata cererea de acordare.

Art. 8
(1) Beneficiaza de ajutor public judiciar in formele prevazute la art. 6 persoanele al caror venit mediu net lunar pe membru de familie, in ultimele doua luni anterioare formularii cererii, se situeaza sub nivelul de 500 lei. In acest caz, sumele care constituie ajutor public judiciar se avanseaza in intregime de catre stat.
(2) Daca venitul mediu net lunar pe membru de familie, in ultimele doua luni anterioare formularii cererii, se situeaza sub nivelul de 800 lei, sumele de bani care constituie ajutor public judiciar se avanseaza de catre stat in proportie de 50%.
(3) Ajutorul public judiciar se poate acorda si in alte situatii, proportional cu nevoile solicitantului, in cazul in care costurile certe sau estimate ale procesului sunt de natura sa ii limiteze accesul efectiv la justitie, inclusiv din cauza diferentelor de cost al vietii dintre statul membru in care acesta isi are domiciliul sau resedinta obisnuita si cel din Romania.

Art. 9
La stabilirea venitului se iau in calcul orice venituri periodice, precum salarii, indemnizatii, onorarii, rente, chirii, profit din activitati comerciale sau dintr-o activitate independenta si altele asemenea, precum si sumele datorate in mod periodic, cum ar fi chiriile si obligatiile de intretinere.

Art. 10
Dreptul la ajutor public judiciar se stinge prin moartea partii sau prin imbunatatirea starii sale materiale pana la un nivel care sa ii permita sa faca fata costurilor procesului.


Capitolul III - Competenta si procedura de acordare a ajutorului public judiciar

Sectiunea 1 - Dispozitii comune

Art. 11
(1) Cererea de acordare a ajutorului public judiciar se adreseaza instantei competente pentru solutionarea cauzei in care se solicita ajutorul; in cazul ajutorului public judiciar solicitat pentru punerea in executare a unei hotarari, cererea este de competenta instantei de executare.
(2) In cazul in care instanta competenta nu se poate stabili potrivit alin. (1), competenta este judecatoria in a carei circumscriptie teritoriala isi are domiciliul sau resedinta solicitantul.
(3) Daca ajutorul public judiciar este solicitat intr-un proces in curs, cererea sau, dupa caz, cererile de acordare a ajutorului public judiciar se solutioneaza, daca legea nu prevede altfel, de completul investit cu solutionarea cererii principale.

Art. 12
(1) Ajutorul public judiciar se acorda oricand in cursul judecatii, de la data formularii cererii de catre persoana interesata, si se mentine pe tot parcursul etapei procesuale in care a fost solicitat.
(2) Cererea pentru acordarea ajutorului public judiciar este scutita de taxa de timbru.

Art. 13
(1) Ajutorul public judiciar pentru exercitarea unei cai de atac se poate acorda in urma unei noi cereri.
(2) Cererea pentru acordarea ajutorului public judiciar in vederea exercitarii unei cai de atac se adreseaza instantei a carei hotarare se ataca si se solutioneaza de urgenta, de un alt complet decat cel care a solutionat cauza pe fond. In cazul in care cererea de acordare a ajutorului public judiciar este admisa, durata necesara solutionarii acesteia se adauga termenului pentru exercitarea caii de atac.
(3) Cererea pentru acordarea ajutorului public judiciar formulata ulterior introducerii caii de atac se adreseaza instantei competente sa solutioneze acea cale de atac.

Art. 14
(1) Cererea pentru acordarea ajutorului public judiciar se formuleaza in scris si va cuprinde mentiuni privind obiectul si natura procesului pentru care se solicita ajutorul public judiciar, identitatea, codul numeric personal, domiciliul si starea materiala a solicitantului si a familiei sale, atasandu-se inscrisuri doveditoare ale veniturilor acestuia si ale familiei sale, precum si dovezi cu privire la obligatiile de intretinere sau de plata. Cererea va fi insotita si de o declaratie pe propria raspundere a solicitantului in sensul de a preciza daca in cursul ultimelor 12 luni a mai beneficiat de ajutor public judiciar, in ce forma, pentru ce cauza, precum si cuantumul acestui ajutor.
(2) La primirea cererii pentru acordarea ajutorului public judiciar solicitantului i se va pune in vedere faptul ca, in cazul pierderii procesului, cheltuielile de judecata ale celeilalte parti vor fi in sarcina sa, precum si posibilitatea restituirii sumelor primite cu titlu de ajutor public judiciar in cazul prevazut la art. 17 alin. (2).
(3) Instanta poate solicita orice lamuriri si dovezi partilor sau informatii scrise autoritatilor competente.

Art. 15
(1) Asupra cererii de ajutor public judiciar instanta se pronunta, fara citarea partilor, prin incheiere motivata data in camera de consiliu.
(2) Impotriva incheierii prin care se respinge cererea de acordare a ajutorului public judiciar cel interesat poate face cerere de reexaminare, in termen de 5 zile de la data comunicarii incheierii.
(3) Cererea de reexaminare se solutioneaza in camera de consiliu de un alt complet, instanta pronuntandu-se prin incheiere irevocabila.

Art. 16
(1) Ajutorul public judiciar poate fi refuzat cand este solicitat abuziv, cand costul sau estimat este disproportionat fata de valoarea obiectului cauzei, precum si atunci cand acordarea ajutorului public judiciar nu se solicita pentru apararea unui interes legitim ori se solicita pentru o actiune care contravine ordinii publice sau celei constitutionale.
(2) Daca cererea pentru a carei solutionare se solicita ajutor public judiciar face parte din categoria celor care pot fi supuse medierii sau altor proceduri alternative de solutionare, cererea de ajutor public judiciar poate fi respinsa, daca se dovedeste ca solicitantul ajutorului public judiciar a refuzat anterior inceperii procesului sa urmeze o asemenea procedura.
(3) Ajutorul public judiciar poate fi refuzat atunci cand solicitantul pretinde despagubiri pentru atingeri aduse imaginii, onoarei sau reputatiei sale, in conditiile in care acesta nu a suferit vreun prejudiciu material, precum si in cazul in care cererea decurge din activitatea comerciala sau dintr-o activitate independenta desfasurata de solicitant.

Art. 17
(1) Orice persoana interesata va putea sesiza oricand instanta care a incuviintat ajutorul public judiciar, prezentand dovezi cu privire la situatia reala a celui caruia i s-a incuviintat cererea; ajutorul public judiciar nu se suspenda in cursul noilor cercetari.
(2) Daca instanta constata ca cererea de ajutor public judiciar a fost facuta cu rea-credinta, prin ascunderea adevarului, va obliga, prin incheiere, pe cel care a beneficiat nejustificat de ajutor public judiciar la restituirea cu titlu de despagubire a sumelor de care a fost scutit, precum si la o amenda in cuantum de pana la 5 ori suma pentru care a obtinut nejustificat scutirea.
(3) Impotriva incheierii se poate face numai cerere de reexaminare, putandu-se solicita motivat sa se revina asupra despagubirii sau a amenzii ori sa se dispuna reducerea acestora. Cererea se face in termen de 5 zile de la data comunicarii incheierii si se solutioneaza de un alt complet, prin incheiere irevocabila.

Art. 18
Cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin incuviintarea ajutorului public judiciar vor fi puse in sarcina celeilalte parti, daca aceasta a cazut in pretentiile sale. Partea cazuta in pretentii va fi obligata la plata catre stat a acestor sume.

Art. 19
(1) Daca partea care a beneficiat de ajutor public judiciar cade in pretentii, cheltuielile procesuale avansate de catre stat raman in sarcina acestuia.
(2) Instanta poate dispune insa, odata cu solutionarea cauzei, obligarea partii care a beneficiat de ajutor public judiciar la restituirea, in tot sau in parte, a cheltuielilor avansate de catre stat, daca prin comportamentul nediligent avut in timpul procesului a cauzat pierderea procesului ori daca prin hotarare judecatoreasca s-a constatat ca actiunea a fost exercitata abuziv.

Art. 20
In cazul in care persoana care indeplineste conditiile prevazute la art. 8 alin. (1) sau (2) face dovada ca, anterior inceperii procesului, a parcurs procedura de mediere a litigiului, beneficiaza si de restituirea sumei platite mediatorului cu titlu de onorariu. De acelasi drept beneficiaza si persoana care indeplineste conditiile prevazute la art. 8 alin. (1) sau (2), daca solicita medierea dupa inceperea procesului, dar inainte de prima zi de infatisare. Suma la a carei restituire partea are dreptul se stabileste de instanta, prin incheiere pronuntata potrivit art. 15.

Art. 21
(1) Dispozitivul incheierii cuprinzand obligatia de plata a sumelor prevazute la art. 17 alin. (2) si art. 18 constituie titlu executoriu.
(2) In cazul in care titlul executoriu este temei pentru executarea unei creante bugetare, acesta va fi comunicat din oficiu organelor competente.

Art. 22
(1) Fondurile necesare acoperirii cheltuielilor pentru acordarea ajutorului public judiciar de catre stat in conditiile prezentei ordonante de urgenta, denumit in continuare fondul pentru ajutor public judiciar, se constituie din sumele prevazute la art. 25 alin. (1) si art. 26 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificarile si completarile ulterioare.
(2) Fondul pentru ajutor public judiciar se cuprinde distinct in bugetul de venituri si cheltuieli al Ministerului Justitiei.
(3) Sumele reprezentand onorariile avocatului, expertului, traducatorului, interpretului sau executorului judecatoresc se platesc acestora, in cont bancar/virament sau in numerar, prin compartimentele economice ale tribunalelor.

Sectiunea 2 - Asistenta prin avocat

Art. 23
Ajutorul public judiciar sub forma asistentei prin avocat se acorda conform prevederilor cuprinse in Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, referitoare la asistenta judiciara sau asistenta judiciara gratuita.

Sectiunea 3 - Ajutorul public judiciar sub forma platii onorariului expertului, traducatorului sau interpretului

Art. 24
(1) In cazul incuviintarii cererii de ajutor public judiciar, sub forma platii onorariului expertului, traducatorului sau interpretului, prin incheierea de incuviintare a asistentei se stabileste si onorariul provizoriu cuvenit acestora.
(2) Dupa prestarea serviciului pentru care s-a platit onorariul provizoriu, instanta va stabili onorariul definitiv.

Art. 25
Incheierea pronuntata de instanta cu privire la onorariul provizoriu si, dupa caz, la sumele ce reprezinta diferenta intre onorariul provizoriu si cel definitiv constituie titlu executoriu.

Sectiunea 4 - Ajutorul public judiciar sub forma platii onorariului executorului judecatoresc

Art. 26
(1) In cazul incuviintarii cererii de ajutor public judiciar sub forma platii onorariului executorului judecatoresc, prin incheierea de incuviintare a asistentei se stabileste si onorariul provizoriu cuvenit executorului judecatoresc, in functie de complexitatea dosarului la acea data.
(2) Cererea impreuna cu incheierea de incuviintare se trimit, de indata, camerei teritoriale a executorilor judecatoresti din circumscriptia teritoriala a acelei instante.
(3) Colegiul director al camerei teritoriale a executorilor judecatoresti are obligatia de a desemna, in termen de 3 zile, un executor judecatoresc, caruia ii transmite, odata cu instiintarea desemnarii, incheierea prevazuta la alin. (1). Presedintele are obligatia de a comunica si beneficiarului ajutorului public judiciar numele executorului judecatoresc desemnat. Beneficiarul ajutorului public judiciar poate solicita el insusi desemnarea unui anumit executor judecatoresc, competent din punct de vedere teritorial.

Art. 27
(1) Dupa indeplinirea atributiilor pe care legea si statutul le prevad in sarcina executorului judecatoresc, instanta va stabili, la cererea executorului judecatoresc, onorariul definitiv, in functie de complexitatea cauzei si de volumul activitatii desfasurate, in limitele onorariilor minimale si maximale stabilite potrivit legii.
(2) Incheierea pronuntata de instanta cu privire la onorariul provizoriu si, dupa caz, la sumele ce reprezinta diferenta dintre onorariul provizoriu si cel definitiv constituie titlu executoriu, fara indeplinirea vreunei alte conditii sau formalitati.

Art. 28
(1) Executorul judecatoresc desemnat potrivit art. 26 alin. (3) sa acorde ajutorul public judiciar nu poate refuza aceasta sarcina profesionala decat in caz de conflict de interese sau pentru alte motive justificate.
(2) Refuzul nejustificat de a prelua cazul sau de a continua executarea constituie abatere disciplinara, in conditiile legii.

Art. 29
Refuzul nejustificat al beneficiarului sau renuntarea unilaterala si nejustificata a acestuia la executarea inceputa de executorul desemnat duce la incetarea ajutorului public sub forma platii onorariului executorului judecatoresc.

Art. 30
(1) Executorul judecatoresc este dator sa depuna toate diligentele pentru ducerea la indeplinire a executarii in cauza in care a fost desemnat, sa manifeste constiinciozitate si probitate profesionala, sa indeplineasca cu celeritate demersurile prevazute de lege, cu respectarea drepturilor partilor, a obligatiilor sale profesionale si a normelor procedurale.
(2) Executorului judecatoresc care acorda ajutor public judiciar ii este interzis sa solicite sau sa primeasca alte sume de bani sau alte foloase de la partea asistata.


Art. 31
(1) Impotriva modului de indeplinire a obligatiilor profesionale de catre executorul judecatoresc desemnat partea asistata poate face plangere la instanta care a incuviintat ajutorul public judiciar. In cazul in care plangerea este gasita intemeiata, instanta sesizeaza colegiul director al camerei teritoriale a executorilor judecatoresti in vederea inlocuirii executorului.
(2) Odata cu inlocuirea executorului judecatoresc, organele de conducere ale camerei teritoriale a executorilor judecatoresti vor lua masuri de verificare a activitatii executorului inlocuit si, daca este cazul, de sanctionare, potrivit legii.

Art. 32
(1) In cazul in care beneficiarul asistentei judiciare renunta la continuarea executarii silite, executorul judecatoresc are obligatia de a instiinta camera teritoriala a executorilor judecatoresti, precum si instanta care a incuviintat ajutorul public judiciar.
(2) In acest caz, precum si in orice alta situatie in care executorul desemnat nu finalizeaza executarea silita, instanta stabileste onorariul proportional cu actele de executare efectuate, chiar sub nivelul minim stabilit potrivit art. 27 alin. (1).

Sectiunea 5 - Ajutorul public judiciar sub forma facilitatilor la plata taxelor judiciare

Art. 33
In cazul incuviintarii cererii de acordare a facilitatilor la plata taxelor judiciare, prin incheiere se vor stabili fie scutirea de plata, fie, dupa caz, cota de reducere, termenele de plata si cuantumul ratelor.

Art. 34
(1) In cazul in care taxele judiciare datorate sunt mai mari decat dublul venitului net lunar pe familie al solicitantului din luna anterioara formularii cererii de ajutor public judiciar, esalonarea platii se va face astfel incat rata lunara datorata sa nu depaseasca jumatate din venitul net pe familie, daca instanta nu apreciaza necesar a se acorda o alta forma de ajutor, mai favorabila.
(2) Esalonarea platii taxelor judiciare se poate face in cel mult 48 de rate lunare.


Capitolul IV - Asistenta extrajudiciara

Art. 35
(1) Asistenta prin avocat poate fi si extrajudiciara si consta in acordarea de consultatii, formularea de cereri, petitii, sesizari, initierea altor asemenea demersuri legale, precum si in reprezentarea in fata unor autoritati sau institutii publice, altele decat cele judiciare sau cu atributii jurisdictionale, in vederea realizarii unor drepturi sau interese legitime. Asistenta extrajudiciara trebuie sa conduca la furnizarea unor informatii clare si accesibile solicitantului, in conformitate cu prevederile legale in vigoare referitoare la institutiile competente, si, daca este posibil, la conditiile, termenele si procedurile prevazute de lege pentru recunoasterea, acordarea sau realizarea dreptului ori interesului pretins de solicitant.
(2) Asistenta extrajudiciara se acorda conform prevederilor Legii nr. 51/1995, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.

Art. 36
Avocatul care a acordat asistenta extrajudiciara nu poate acorda asistenta judiciara aceleiasi persoane, pentru valorificarea ori apararea aceluiasi drept sau interes, in cazul in care beneficiarul asistentei extrajudiciare formuleaza cerere de chemare in judecata pentru valorificarea ori apararea acelui drept sau interes.

Art. 37
Modul de plata si nivelul remuneratiei avocatilor pentru serviciile de asistenta extrajudiciara se stabilesc prin protocol incheiat intre Ministerul Justitiei si Uniunea Nationala a Barourilor din Romania.


Capitolul V - Organizarea, coordonarea si controlul activitatii de acordare a ajutorului public judiciar

Art. 38
(1) Coordonarea si controlul activitatii de acordare a ajutorului public judiciar se fac de Ministerul Justitiei.
(2) Finantarea activitatii de acordare a ajutorului public judiciar se face de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Justitiei. Sumele necesare ajutorului public judiciar se stabilesc anual prin legea bugetului de stat.
(3) Principalele atributii ale Ministerului Justitiei in domeniul coordonarii si controlului activitatii de acordarea a ajutorului public judiciar sunt:
a) exercita controlul si asigura coordonarea, sub aspect functional si organizatoric, in ceea ce priveste modul in care se acorda ajutorul public judiciar;
b) ia masuri pentru informarea publicului cu privire la sistemul de ajutor public judiciar;
c) stabileste, prin protocol sau prin ordin, potrivit legii, onorariile minimale si maximale pentru acordarea asistentei de catre avocat si, respectiv, pentru executorul judecatoresc;
d) evalueaza necesitatile bugetare pentru acordarea asistentei judiciare si propune bugetul, pentru a fi inclus, separat, in bugetul Ministerului Justitiei;
e) centralizeaza datele si informatiile referitoare la acordarea ajutorului public judiciar;
f) intocmeste criteriile statistice pentru evidenta datelor si informatiilor privind acordarea ajutorului public judiciar.

Art. 39
(1) Datele si informatiile referitoare la acordarea ajutorului public judiciar se centralizeaza, se administreaza si se actualizeaza de Ministerul Justitiei.
(2) In vederea intocmirii si actualizarii evidentei, instantele judecatoresti si Uniunea Nationala a Barourilor din Romania transmit Ministerului Justitiei, trimestrial, situatii privind cererile de acordare a ajutorului public judiciar si, respectiv, a asistentei extrajudiciare, cuprinzand date referitoare la incuviintarea si respingerea cererilor, inlocuirea avocatilor, a executorilor judecatoresti, precum si orice alte informatii solicitate de Ministerul Justitiei in vederea indeplinirii obligatiilor ce ii revin potrivit prezentei ordonante de urgenta.

Art. 40
(1) Ministerul Justitiei poate face verificari, din oficiu sau la sesizarea oricarei persoane interesate, cu privire la realitatea situatiei materiale a celui care a beneficiat de asistenta extrajudiciara. Verificarile pot fi facute oricand, timp de 2 ani de la data acordarii acesteia.
(2) In cazul in care constata ca beneficiarul ajutorului public judiciar sau al asistentei extrajudiciare a prezentat date false sau a ascuns date in legatura cu situatia sa materiala, Ministerul Justitiei va sesiza organele fiscale competente, in vederea obligarii acestuia la restituirea sumelor de care a beneficiat in mod nejustificat.


Capitolul VI - Reguli speciale privind acordarea ajutorului public judiciar cetatenilor statelor membre ale Uniunii Europene sau altor persoane care au domiciliul ori resedinta obisnuita pe teritoriul unui stat membru si formularea unei cereri de asistenta judiciara catre un alt stat membru al Uniunii Europene

Art. 41
(1) Cererea de acordare a ajutorului public judiciar, formulata de cetateni ai unui stat membru al Uniunii Europene sau de persoane care au domiciliul sau resedinta obisnuita in unul dintre aceste state, altul decat Romania, se depune insotita de documente justificative:
a) fie prin intermediul autoritatii centrale a statului membru de domiciliu sau de resedinta al solicitantului;
b) fie prin intermediul autoritatii centrale romane;
c) fie direct la instanta romana competenta potrivit art. 11.
(2) Cererea, precum si inscrisurile doveditoare se depun traduse in limba romana.

Art. 42
Cand cererea este depusa prin intermediul autoritatii centrale romane, aceasta are obligatia transmiterii catre instanta competenta.

Art. 43
(1) In situatiile reglementate de prezenta sectiune, in cazul in care, la data formularii cererii de ajutor public judiciar, nu se poate determina instanta competenta potrivit art. 11, cererea se solutioneaza de Tribunalul Bucuresti.
(2) Asistenta extrajudiciara se asigura, in situatia prevazuta la alin. (1), de Baroul Bucuresti.

Art. 44
Ajutorul public judiciar incuviintat potrivit prezentului capitol include, in afara formelor prevazute la art. 6, urmatoarele:
a) cheltuielile pentru traducerea inscrisurilor depuse de beneficiar si care au fost solicitate de instanta sau de autoritatea cu atributii jurisdictionale in vederea solutionarii cauzei;
b) asigurarea unui interpret in procedurile in fata instantei/autoritatii cu atributii jurisdictionale;
c) cheltuielile deplasarii in Romania, pe care beneficiarul asistentei sau o alta persoana trebuie sa o faca la cererea instantei ori a autoritatii cu atributii jurisdictionale ori in cazul in care legea prevede prezenta obligatorie a uneia dintre aceste persoane.

Art. 45
(1) Cetatenii romani, precum si cetatenii straini si apatrizii, cu domiciliul sau resedinta obisnuita pe teritoriul Romaniei, beneficiaza de consultanta juridica gratuita din partea autoritatii centrale romane, in conditiile prezentei ordonante de urgenta, in vederea obtinerii asistentei juridice in cauze de competenta instantelor unui alt stat membru al Uniunii Europene sau pentru executarea unei hotarari pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene, in conditiile prevazute de legea acelui stat. Autoritatea centrala romana asista solicitantul, asigurandu-se ca cererea, completata conform anexei care face parte integranta din prezenta ordonanta de urgenta, sa fie insotita de toate documentele conexe pretinse de autoritatea competenta a statului solicitat.
(2) Autoritatea centrala romana asigura traducerea cererii si a documentelor conexe necesare. Traducerea se face:
a) fie in limba oficiala a statului membru solicitat;
b) fie in una dintre limbile acelui stat ce corespunde uneia dintre limbile institutiilor Comunitatii;
c) fie in una dintre limbile acceptate de statul membru solicitat, potrivit Directivei (CE) nr. 8/2003 de imbunatatire a accesului la justitie in litigiile transfrontaliere prin stabilirea unor norme minime comune privind asistenta judiciara acordata in astfel de litigii.
(3) Autoritatea centrala romana, in termen de 15 zile de la data primirii cererii si a documentelor conexe, traduse conform alin. (2), le transmite autoritatii de primire competente a acelui stat membru.

Art. 46
(1) Autoritatea centrala romana poate refuza transmiterea unei cereri de asistenta juridica intr-un alt stat membru daca o astfel de cerere este vadit neintemeiata sau excedeaza domeniului de aplicare al Directivei (CE) nr. 8/2003.
(2) In cazul in care cererea de asistenta juridica formulata si transmisa potrivit art. 45 este respinsa de autoritatea competenta a statului membru solicitat, autoritatea centrala romana va cere solicitantului restituirea cheltuielilor de traducere.

Art. 47
Cererile si documentele conexe, transmise sau primite in conformitate cu prevederile prezentului capitol, sunt scutite de formalitatea legalizarii sau de orice alta formalitate echivalenta.

Art. 48
Se desemneaza Ministerul Justitiei ca autoritate centrala romana in materia acordarii ajutorului public judiciar, in sensul Directivei (CE) nr. 8/2003.

Art. 49
Cererile pentru acordarea ajutorului public judiciar, formulate conform prezentului capitol, se intocmesc potrivit formularului de cerere prevazut in anexa care face parte integranta din prezenta ordonanta de urgenta.


Capitolul VII - Dispozitii finale si tranzitorii

Art. 50
(1) Se imputerniceste Ministerul Justitiei ca, pentru aducerea la indeplinire, in calitate de autoritate centrala, a unor obligatii rezultate din prezenta ordonanta de urgenta sau asumate in cadrul cooperarii judiciare internationale, prin instrumentele internationale la care Romania este parte, sa incheie, potrivit legii, conventii de colaborare cu:
a) avocati, pentru furnizarea serviciilor de consultanta in materia obtinerii ajutorului public judiciar sau a asistentei judiciare;
b) executori judecatoresti;
c) traducatori si interpreti.
(2) Pentru indeplinirea altor atributii care ii revin din aplicarea prezentei ordonante de urgenta, Ministerul Justitiei poate incheia protocoale cu Uniunea Nationala a Barourilor din Romania, cu Uniunea Nationala a Executorilor Judecatoresti, cu organele reprezentative ale altor profesii ori cu alte institutii sau autoritati.

Art. 51
Alineatul (1) al articolului 26 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificarile si completarile ulterioare, se modifica si va avea urmatorul cuprins:
"Art. 26 - (1) Sumele provenind din taxele judiciare de timbru, amenzile judiciare, impozitele incasate din onorariile avocatilor, ale notarilor publici si ale executorilor judecatoresti constituie venituri la bugetul de stat si se cuprind distinct in bugetul de venituri si cheltuieli al Ministerului Justitiei si vor fi folosite pentru finantarea sistemului de ajutor public judiciar."

Art. 52
Prezenta ordonanta de urgenta intra in vigoare la 30 de zile de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

Art. 53
La data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta se abroga art. 74-81 din Codul de procedura civila, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare, alin. (1) al art. 21 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificarile si completarile ulterioare, si art. 295 alin. (11) lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificarile si completarile ulterioare.

Art. 54
(1) Prezenta ordonanta de urgenta transpune Directiva Consiliului 2003/8/CE de imbunatatire a accesului la justitie in litigiile transfrontaliere prin stabilirea unor norme minime comune privind asistenta judiciara acordata in astfel de litigii, publicata in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L nr. 26 din 31 ianuarie 2003.
(2) Prevederile prezentei ordonante de urgenta care transpun prevederile Directivei (CE) nr. 8/2003 prevaleaza asupra dispozitiilor continute in acordurile bilaterale si multilaterale incheiate de statele membre, inclusiv:
a) Acordul european privind transmiterea cererilor de asistenta judiciara, semnat la Strasbourg la 27 ianuarie 1977, modificat prin Protocolul aditional la Acordul european privind transmiterea cererilor de asistenta judiciara, semnat la Moscova in 2001;
b) Conventia privind facilitarea accesului international la justitie, incheiata la Haga la 25 octombrie 1980.


ANEXA - FORMULAR pentru cererea de asistenta judiciara in alt stat membru al Uniunii Europene

Instructiuni:
1. Inainte de completarea formularului cererii, va rugam sa cititi cu atentie aceste instructiuni.
2. Persoana care completeaza cererea trebuie sa ofere toate informatiile solicitate in acest formular.
3. Orice informatie imprecisa, inadecvata sau incompleta poate intarzia procedura solutionarii cererii dumneavoastra.
4. Includerea unor informatii false sau incomplete in cerere poate avea consecinte legale, iar cererea pentru asistenta judiciara poate fi respinsa, putand fi atrasa, de asemenea, raspunderea penala.
5. Va rugam sa atasati toate documentele doveditoare.
6. Va rugam sa luati la cunostinta ca aceasta cerere nu are efect asupra termenului de introducere a unei actiuni in justitie.
7. Va rugam sa datati si sa semnati cererea.
A1. Datele personale ale solicitantului
Numele si prenumele .........................................................
Data si locul nasterii ......................................................
CNP .........................................................................
Adresa (domiciliul sau resedinta) ...........................................
Tel/fax/e-mail ..............................................................
A2. Daca este cazul, datele personale ale reprezentantului legal (parinte, tutore, curator etc.) (se completeaza in cazul in care solicitantul este reprezentat legal)
Numele si prenumele .........................................................
Data si locul nasterii ......................................................
CNP .........................................................................
Adresa ......................................................................
Tel/fax/e-mail ..............................................................
A3. Daca este cazul, datele personale ale avocatului solicitantului (se completeaza in cazul in care solicitantul are deja un avocat)
Numele si prenumele .........................................................
Adresa ......................................................................
Tel/fax/e-mail ..............................................................
B. Informatii privitoare la litigiul pentru care se solicita asistenta judiciara
Va rugam atasati copii ale tuturor documentelor doveditoare.
B1. Natura litigiului (divort, litigiu de munca etc.)
B2. Valoarea litigiului, daca aceasta poate fi exprimata in bani, precum si moneda in care este exprimata valoarea litigiului
B3. Descrierea situatiei pentru a carei solutionare se solicita ajutor public judiciar (incluzand instanta competenta, termenul, probatoriul etc.)
C. Detalii privind procedura
Va rugam atasati copii ale tuturor documentelor doveditoare.
C1. Calitatea in care sunteti sau urmeaza sa fiti in proces (reclamant sau parat)
Descrieti obiectul pretentiei supuse judecatii ..............................
.............................................................................
Numele si datele de contact ale partii adverse ..............................
.............................................................................
C2. Daca este cazul, motive speciale pentru solutionarea de urgenta a cererii
C3. Va rugam specificati ce cheltuieli ar trebui sa acopere (se bifeaza):
[] a) asistenta avocatiala;
[] b) plata expertului;
[] c) plata traducatorului sau a interpretului folosit in cursul procesului;
[] d) plata onorariului executorului judecatoresc;
[] e) scutiri, reduceri, esalonari sau amanari la plata taxelor judiciare si/sau a cautiunilor prevazute de lege, inclusiv a taxelor si cautiunilor datorate in faza de executare silita.
C4. Va rugam specificati daca ajutorul public judiciar este solicitat pentru a obtine:
[] Asistenta avocatiala in cadrul procedurilor extrajudiciare
[] Asistenta avocatiala inainte de inceperea procesului
[] Asistenta avocatiala (consultanta si/sau reprezentare) in cadrul procedurilor in curs de desfasurare. In acest caz, specificati:
- numarul de inregistrare
- termenele de judecata
- instanta
- adresa instantei
[] Asistenta avocatiala in cadrul procedurilor de introducere a unei cai de atac impotriva unei hotarari judecatoresti. In acest caz, specificati:
- instanta
- data hotararii
- motivul solicitarii asistentei
- calea de atac impotriva hotararii
[] Asistenta avocatiala in cadrul procedurii de executare silita. In acest caz, specificati:
- instanta
- data pronuntarii hotararii sau a emiterii altui titlu executoriu.
C6. Specificati daca aveti orice forma de asigurare sau alte drepturi si facilitati care ar putea acoperi cheltuielile de judecata in tot sau in parte.
In acest caz oferiti detalii: ...............................................
.............................................................................
.............................................................................
D. Situatia familiala
Cu cate persoane locuiti? [ ]
Va rugam specificati relatiile acestora cu dumneavoastra

Medierea litigiilor, operaţională începând de miercuri

Medierea litigiilor va putea fi operaţională începând de miercuri, 3 martie, astfel că judecătorii şi procurorii vor putea recurge la identificarea unei căi amiabile între părţi, ceea ce presupune degrevarea magistraţilor de dosare.

Medierea reprezintă o modalitate de soluţionare a conflictelor pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terţe persoane specializate în calitate de mediator, în condiţii de neutralitate, imparţialitate, confidenţialitate şi având liberul consimţământ al părţilor, potrivit Legii 370/2009 pentru modificarea şi completarea Legii 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator.

Astfel, organele judiciare şi arbitrale, precum şi alte autorităţi cu atribuţii jurisdicţionale informează părţile asupra posibilităţii şi a avantajelor folosirii procedurii medierii şi le îndrumă să recurgă la această cale pentru soluţionarea conflictelor dintre ele.

Astfel, Uniunea Naţională a Judecătorilor din România (UNJR) a întocmit şi un prim Ghid de mediere adresat magistraţilor, care conţine elemente practice prin care, începând de 3 martie, judecatorii şi procurorii din Romania vor putea pune în aplicare dispoziţiile Legii medierii, ca principală modalitate de degrevare a instanţelor de dosare, care vor putea fi soluţionate mult mai repede, ieftin şi într-un mod avantajos pentru toate părţile.

Legea medierii creează cadrul în care rolul judecătorului în soluţionarea amiabilă a litigiului este bine definitiv şi delimitat.

În exercitarea rolului activ, judecătorul este obligat să stăruie în soluţionarea amiabilă a litigiului, implicându-se el însuşi în a da sfaturile adecvate părţilor (art. 129 alin. 2 Cod de procedură civilă), dar şi să le aducă acestora la cunoştinţă informaţii despre modalitatea de organizare şi funcţionare a instituţiei medierii (art. 6 din Legea 192/2006).

Implicarea judecătorului de caz în procedura medierii poate avea loc numai după declanşarea procesului civil sau penal. Potrivit dispoziţiilor din Legea 192/2006 modificată prin Legea 370/2009, se poate recurge la mediere: în orice litigiu de natură civilă; în orice litigiu de natură comercială; în litigiile de familie: neînţelegerile dintre soţi privind continuarea căsătoriei, exerciţiul drepturilor părinteşti, stabilirea domiciliului copiilor, contribuţia părinţilor la
întreţinerea copiilor, precum şi orice alte neînţelegeri care apar în raporturile dintre soţi cu privire la drepturi de care ei pot dispune potrivit legii, respectiv în legătură cu divorţul şi cererile accesorii acestuia; în litigiile având ca obiect conflictele din domeniul protecţiei consumatorilor: în cazul în care consumatorul invocă existenţa unui prejudiciu ca urmare a achiziţionării unor produse sau servicii defectuoase, a nerespectării clauzelor contractuale ori a garanţiilor acordate, a existenţei unor clauze abuzive cuprinse în contractele încheiate între consumatori şi agenţii economici ori a încălcării altor drepturi prevăzute de legislaţia naţională sau a Uniunii Europene în domeniul protecţiei consumatorilor; în materia conflictelor de drepturi în domeniul litigiilor de muncă; în materie penală: numai în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede că răspunderea penală este înlăturată prin retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părţilor.

Nu pot face obiectul medierii drepturile strict personale, cum sunt cele privitoare la statutul persoanei, precum şi orice alte drepturi de care părţile, potrivit legii, nu pot dispune prin convenţie sau prin orice alt mod admis de lege.

De exemplu, intră în această categorie acţiunile în reclamaţie de stat (cum este cea pentru stabilirea paternităţii copilului din afara căsătoriei), acţiunile în
contestaţie de stat (de exemplu cea în contestarea recunoaşterii de paternitate sau de maternitate, ori acţiunea în tăgăduirea paternităţii copilului din căsătorie) şi acţiunile în modificare de stat (acţiunea de divorţ, acţiunea în desfacerea adopţiei).

Atunci când se confruntă cu un caz pretabil la mediere, judecătorul (respectiv procurorul şi lucrătorul de poliţie judiciară în situaţiile permise de legea penală, dar şi arbitrul sau alt organ cu atribuţii jurisdicţionale) are obligaţia de a informa părţile asupra posibilităţii şi avantajelor folosirii procedurii medierii şi de a le îndruma să recurgă la aceasta pentru soluţionarea conflictelor dintre ele, aşa cum dispun în mod explicit dispoziţiile art. 6 din legea modificată în 20095.

Desigur, nimic nu împiedică ca o asemenea procedură de informare să înceapă chiar din momentul depunerii acţiunii la registratura instanţei, ceea ce ar implica luarea unor decizii administrative de către conducerea instanţei cu privire la organizarea unui punct de informare pentru mediere, se arată în Ghidul UNJR.

De asemenea, arată sursa citată, trebuie aduse la cunoştinţa părţilor şi facilităţile oferite de stat pentru încurajarea medierii: posibilitatea de a apela la ajutorul public judiciar în cazul în care apelarea la mediere ar fi prea costisitoare pentru ele, precum şi posibilitatea restituirii taxelor de timbru avansate (conform dispoziţiilor din OUG 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă).

Este posibil ca între părţi să existe o clauză anterioară de mediere sau de conciliere convenţională a unui eventual litigiu care s-ar ivi în relaţiile juridice
desfăşurate între ele. În acest caz, judecătorul ar trebui să le reamintească părţilor de această convenţie, dar opoziţia părţilor de a o respecta nu poate constitui un fine de neprimire a acţiunii de către instanţa de judecată.

Legea nu arată care trebuie să fie cuvintele sau expresiile folosite de judecător în această procedură de informare. Dar pentru ca judecătorul să fie
convingător şi dispoziţiile menţionate mai sus să îşi atingă scopul, este nevoie ca la rândul său să fie convins de utilitatea medierii.

Deşi legea nu prevede, este evident că judecătorul trebuie să indice părţilor locul unde acestea pot găsi mediatorii, respectiv să le îndrume către locul unde este disponibil Tabloul mediatorilor: pe internet (www.cmediere.ro), respectiv în sediul instanţei.

Dacă sunt disponibile afişe sau broşuri ale cabinetelor locale ori asociaţiilor de mediatori, judecătorul sau grefierul poate îndruma părţile direct către aceste materiale. Când toate părţile sunt prezente în faţa judecătorului, acesta le va sfătui să se prezinte împreună la mediator.

Dacă părţile recurg la mediere anterior declanşării procedurii judiciare, în articolul 49 se prevede că termenul de prescripţie a dreptului la acţiune pentru dreptul litigios supus medierii se suspendă începând cu data semnării contractului de mediere, până la închiderea procedurii de mediere.

Potrivit articolului 56, alineatul 1, procedura de mediere se închide, după caz: a) prin încheierea unei înţelegeri între părţi în urma soluţionării conflictului; b) prin constatarea de către mediator a eşuării medierii; c) prin depunerea contractului de mediere de către una dintre părţi.

Ghidul menţionează că în cazul în care părţile au încheiat o înţelegere parţială, pentru restul aspectelor nesoluţionate amiabil orice parte se poate adresa instanţei.

De asemenea, există această posibilitate şi în caz de eşuare a medierii sau de depunere a contractului.

Pe de altă parte, dacă părţile recurg la mediere după sesizarea instanţei de judecată, conform articolul 62 din lege instanţa de judecată va suspenda judecarea cauzei civile la cererea părţilor, în condiţiile art. 242 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă. Totodată, cursul termenului perimării este suspendat pe durata desfăşurării procedurii de mediere, dar nu mai mult de 3 luni de la data semnării contractului de mediere.

Rezultă, aşadar, că intenţia legiuitorului a fost de a sugera mediatorilor soluţionarea disputei în cel mult 3 luni de la data începerii procedurii de mediere.
Dacă finalizarea acesteia nu s-a putut realiza în aceste termen, medierea poate fi continuată însă fără a mai avea ca efect suspendarea termenului de perimare.

Înţelegerea obţinută în urma medierii este un contract între părţi în înţelesul articolului 942 Cod civil, mai exact un contract de tranzacţie conform articolului 1704 Cod civil la care se putea ajunge, evident, şi fără intervenţia mediatorului.

Acordul de mediere poate fi încheiat oral sau în scris, nefiind obligatoriu ca înţelegerea părţilor prin care se încheie disputa să se materializeze în forma scrisă.

În multe cazuri acordul, materializat într-un contract, este neaplicabil - de exemplu, disputele obişnuite de familie, cele de la locul de muncă (cele necontractuale), intraorganizaţionale (dispute între departamente), interculturale, în şcoală (elev-elev, profesor-elev) etc.

Contractul poate fi consemnat, ad probationem, într-un document ce are valoare de înscris sub semnătură privată. Pentru a-i da valoare de înscris autentic,
părţile au la îndemână două căi, una extrajudiciară şi cealaltă judiciară, în funcţie de momentul în care a intervenit medierea.

Astfel, potrivit articolului 59 din Legea 192, dacă părţile ajung la o înţelegere ea poate fi supusă verificării notarului public în vederea autentificării sau, după caz părţile pot supune înţelegerea verificării de către instanţa de judecată în vederea încuviinţării, obţinând în acest fel un titlu executoriu. Din formularea textului ("după caz") rezultă în mod indubitabil că se poate apela la instanţă pentru validarea acordului numai dacă acesta priveşte un litigiul ce fusese deja înregistrat pe rolul instanţei anterior demarării medierii. O interpretarea contrară, în sensul că acordul poate fi supus încuviinţării de către instanţa de judecată chiar dacă se referă la un litigiu neînregistrat pe rolul instanţei, ar avea drept consecinţă preluarea de către judecători a unor sarcini specifice notarilor (autentificarea actelor la cererea părţilor), ceea ce este inacceptabil în contextul în care unul din scopurile medierii este tocmai
degrevarea instanţelor.

Ghidul precizează că părţile care se prezintă cu acordul de mediere la notar vor trebui să achite o taxă de autentificare, pe când dacă l-ar supune încuviinţării de către instanţă nu s-ar percepe nicio taxă suplimentară şi, mai mult, se va putea restitui la cerere taxa de timbru achitată la înregistrarea acţiunii.

UNJR susţine că în România justiţiabilii fac plângeri şi cereri pentru orice. Gradul de toleranţă la acţiunile uşor vătămătoare ale unor împotriva altora este unul redus, accesul la justiţie este relativ uşor, iar existenţa instanţelor în fiecare localitate importantă din România explică numărul mare al dosarelor. Ceea ce părţile nu întrevăd atunci când promovează acţiunea sunt şansele de a câştiga procesul, timpul cât va dura acesta şi cheltuielile finale ale demersului judiciar.

În privinţa primul aspect, UNJR arată că justiţia română suferă de problema lipsei de jurisprudenţă unitară. Datorită legislaţiei deficitare dar şi a unei exacerbări a rolului judecătorului în interpretarea legii, nu puţine sunt situaţiile în care acţiuni similare sunt soluţionate în mod diferit de judecători din instanţe din judeţe diferite sau uneori chiar din aceeaşi instanţă.

Oricum, spune Unjr, prin intermediul medierii niciuna dintre părţi nu este stigmatizată ca perdant.

Articol preluat din : http://www.monitorulsv.ro/Ultima-ora/2010-03-02/Medierea-litigiilor-operationala-incepand-de-miercuri

Mediatorul......poate avea un salariu de 1.000 de euro lunar.

Vânător de capete, antrenor de viaţă, responsabil şef cu conversaţia - câteva dintre denumirile unor meserii de succes de astăzi, în traducere românească.

În urmă cu 20 de ani, meşteşugarii îşi câştigau o existenţă confortabilă. Astăzi, din ce în ce mai mulţi găsesc succesul în meserii rupte de concret.

Un studiu al Institutului Naţional de Statistică şi Studii Economice arată că salariul brut mediu anual a ajuns de la 261 lei, cât era în 1947, la 4.010 lei în 1990. Anul 2007 a fost cel în care s-a înregistrat cea mai mare creştere a salariilor începând cu 1989.

La sfârşitul anilor '80, designul industrial şi cel vestimentar erau cele mai vânate de tineri. Dacă la începutul anilor '90, blănarii, încărcătorii de brichete sau brichetarii, sobarii, dulgherii ş.a.m.d. erau la mare căutare, acum aceste meserii sunt pe cale de dispariţie - lucru confirmat de un studiu recent realizat de Ministerul Muncii.

Domeniul IT şi cariera militară, căutate încă din perioada comunistă, şi-au păstrat atractivitatea.

Dacă locurile de muncă cel mai bine plătite sunt în sectorul hotelier şi al bunurilor de larg consum (FMCG), cele în IT şi marketing sunt printre cele mai căutate.

Conform revistei Biz Campus, cel mai bine plătit post este în sectorul hotelier, unde un director general al departamentului de financiar poate câştiga până la 7.000 de euro. Pentru un astfel de post, printre cerinţele necesare se numără cunoştinţele de contabilitate şi o capacitate de a comunica foarte bună.

Pe locul al doilea se află sectorul FMCG, unde un director naţional de vânzări şi un marketing manager pot câştiga între 2.500 şi 4.000 de euro. Persoanele care ocupă aceste posturi trebuie să comunice uşor şi să fie rezistente la stres.

Ultimul pe podium este sectorul imobiliar, unde managerul departamentului de investiţii sau terenuri poate câştiga începând cu 1.000 şi până la 4.000 de euro. Ca să lucrezi în domeniul imobiliarelor, ai nevoie de abilităţi de negociere foarte bune.

Urmează sectorul bancar. Aici, un manager financiar câştigă între 2.500 şi 3.500 de euro. Un director financiar câştigă bine în orice domeniu: farmaceutic, auto. Meseria de auditor financiar este una nou apărută. Acesta evaluează procesele financiare ale unei companii. Se pot câştiga bani frumoşi - până la 2.500 de euro lunar, potrivit ziarului Evenimentul Zilei.

Sectorul IT este, de asemenea, unul bănos, şi foarte căutat de tineri. Cu tehnologia care face progrese în fiecare zi, o carieră în IT se numără printre cele care vor fi la mare căutare şi peste câţiva ani. Au apărut noi slujbe şi noi poziţii în ierarhiile IT. Conform capital.ro, printre ele se numără: programatorul pe platforme mobile, designerul 3D, configuration administrator, storage & back-up specialist. În cadrul unei firme de IT, un software development manager este plătit cel mai bine, cu până la 3.500 de euro.

Reţelele sociale precum Facebook şi Twitter au dus şi ele la apariţia unui nou post. Potrivit capital.ro, un chief conversation officer răspunde de imaginea unui brand pe reţelele sociale şi intervine în discuţiile care au legătura cu compania angajatoare.

În sectorul publicitar, media directorul câştigă cel mai bine. El este plătit cu între 1.500 şi 3.300 de euro. În departamentul de creaţie, creative directorul poate câştiga peste 3.000 de euro lunar. Acesta trebuie să aibă imaginaţie, să fie, evident, creativ, dar şi să fie la curent cu noutăţile din publicitate.

Potrivit revistei Business Magazin, avocaţii şi juriştii au venituri de peste 2.500 de euro pe lună - bani care vin din salariu şi comisioane. Şi ei ocupă un loc în topul celor mai bine plătite zece joburi. În acest domeniu, se integrează, mai nou, mediatorul. El este cel care ajută la rezolvarea conflictelor până la stadiul de "tribunal". Mediatorul poate avea un salariu de 1.000 de euro lunar.

Şi în resurse umane se câştigă bine! Un managing consultant poate avea un salariu cuprins între 800 şi 2.000 de euro, iar unui director de resurse umane în sectorul de retail sau farmaceutic îi pot intra în buzunar până la 3.000 de euro pe lună! Head-hunter-ul câştigă 3.000 de euro lunar, conform Evz. El este cel care identifică potenţialii candidaţi pentru un job şi îi contactează pentru a-i atrage spre postul respectiv.

Executive coach-ul este o altă meserie nouă. El ajută la dezvoltarea personală a persoanelor din management. Salariul depinde de numărul de clienţi pe care îi ajută să relaţioneze mai bine şi să se cunoască pe sine. O persoană care ocupă acest post poate câştiga pe lună minimum 2.000 de euro.

Pe ultimul loc în acest top se află medicii, care primesc, în România, pe lângă salariu, şi recompense financiare de la pacienţi. Conform legii salarizării unice, un medic primar (de gradul al V-lea), din medicina legală, câştigă un salariu de aproape 1.000 euro.

Sursa: http://www.tvr.ro/articol.php?id=77123&c=58

Medierea unui conflict

Medierea Conflictelor

Comunicarea informala, stresul sau diferentele de caracter sunt principalele surse ale discutiilor violente.
Mare parte din timpul petrecut la job presupune interactiunea cu persoane di­ferite, care pune la incercare puterea fiecaruia in a menaja situatii mai mult sau mai putin previzibile. Specialistii in resurse umane considera ca motivele sunt diferite in crearea unui de­zacord, in functie de intensitatea lor si de efectele pe care le au acestea pe termen lung.

Zvonul naste divergente

Comunicarea de tip informal sta de cele mai multe ori la baza unei situatii nepla­cute in cadrul unui departament. Zvo­nu­rile, impresiile, cat si comentariile perso­nale sunt printre cele mai des inta­lnite exemple. Claudia Irindea, managing par­t­ner Psihoselect, precizeaza ca intr-o organizatie managementul trebuie sa se asi­gure ca aplatizeaza efectul celor amin­tite mai sus, printr-o comunicare formala, care transmite un mesaj clar. Prin urmare, se poate aduce un plus de siguranta, mai ales in aceasta perioada plina de incertitudini.
Unele dintre cele mai greu de gestionat sunt situatiile controversate bazate pe favorizarea unor angajati in detrimentul altora. Daca acest lucru nu este realizat in favoarea salariatilor performanti, finalul nu este tocmai ideal pentru angajator. "In astfel de cazuri, de cele mai multe ori se ajunge la conflicte neplacute, finalizate cu decizia: mai raman sau nu", explica Irindea.

Exercitiu de comunicare
Pentru a se incerca prevenirea unor astfel de probleme, care pot dezechilibra rezultatele muncii, echipa trebuie sa aiba o atitudine cat mai matura. "Rolurile in echipa trebuie stabilite, comunicate si asumate de coechipieri, iar comunicarea trebuie sa fie deschisa si bazata pe respect", declara Marcela Luca, consultant Atlas Consel Training. Pe de alta parte, contradictiile pot avea si efecte benefice, atat timp cat ele sunt rezolvate constructiv. "Ele pot pune la incercare abilitatile celor implicati de a asculta, de a cere si de a da informatii clare si concise, fara a-l leza pe celalalt", sustine Luca. Astfel, in opinia lui Ioan Sa­mi­haian, senior consultant Atlas Consel, se contureaza o oportunitate buna pentru o persoana asertiva, care poate vedea in "opozant" un partener cu care se poate dialoga pentru obtinerea unui beneficiu comun.

Neutralitatea aduce solutii
Medierea unei situatii conflictuale trebuie facuta de o persoana neutra, respectata de ambele parti implicate. "Persoa­na aleasa e bine sa aiba imaginea profesionistului care va acorda asistenta necesara rezolvarii dezacordului", adau­ga Irindea. Una dintre persoanele po­trivite pentru aplanarea unui conflict poate fi chiar seful, care, in opinia Elenei Munteanu, consultant Ascendis, are cel mai important rol in gestionarea si rezolvarea acestuia. Mai mult, pentru obtinerea aceluiasi castig, sunt foarte importante cultura.organizatiei si modul in care se incurajeaza unitatea echipei versus competitie.

"Motivele si criteriile pe baza carora s-a luat o decizie de catre un mediator trebuie comunicate cu claritate si transparenta", spune Munteanu, care recomanda ca elemente ce stau la baza unei rezolvari contructive si productive spiritul de echi­pa, increderea in manageri si constientizarea obiectivului comun.
Oricum, mediatorul nu poate realiza o me­diere reala doar pe baza unei ascul­­­ta­ri a ambelor parti implicate. "Este important ca persoana care tre­buie sa aplaneze neintelegerea sa recunoasca nevoia din spatele comportamentului fiecarei persoane si apoi sa ga­seasca modalitati de a o satisface", conchide Munteanu.
Motive de disputa
Lupta pentru putere in cadrul echipei;
Lupta pentru recunoasterea si stima celorlalti;
Lupta pentru un anumit beneficiu financiar;
Contradictii personale sau profesionale;
Organizare versus flexibilitate;
Motivatie materiala versus auto-motivatie;
Stilul conservator versus stilul orien­tat catre schimbare.
Cum trebuie aplanata o ciocnire de interese
Fixati o intalnire;
Nu intrerupeti;
Evitati folosirea insultelor;
Nu aduceti acuze;
Vorbiti in numele dvs.;
Folositi argumente, pe rand, urmand sa le explicati;
Ascultati activ;
Reformulati mesajul celeilalte parti;
Propuneti o cale de iesire;
Ajungeti la o solutie de comun acord.

Sursa: http://www.romanialibera.ro/angajari/a178085-medierea-conflictelor.html

Medierea - Datoriile pot fi recuperate la masa medierii

Peste o săptămână va intra în vigoare o lege prin care magistraţii şi poliţiştii sunt obligaţi să aducă la cunoştinţa părţilor aflate într-un conflict că pot apela la mediatorului înainte de a ajunge la judecată. 14 mediatori autorizaţi încearcă să îi împace pe vrâncenii între care există litigii.

Maria Moraru, din comuna Spulber, este administratorul unei firme din domeniul prelucrării lemnului şi a avut un litigiu comercial cu o altă firmă, care-i datora mulţi bani.

După ce s-a judecat aproape un an, a obţinut o hotărâre judecătărească definitivă care i-a dat câştig de cauză, dar chiar şi aşa nu a reuşit să-şi recupereze banii de la partenerul de afaceri.

Ca ultimă speranţă, a apelat la instituţia mediatorului şi şi-a rezolvat problema.

"Sunt primul om din Vrancea care am apelat am apelat la mediator. Bineînţeles, a fost de acord şi partenerul de afaceri care-mi datora bani şi în două săptămâni de mediere am reuşit foarte multe. Omul şi-a recunoscut debitele şi s-a angajat să-mi plătească în timp. Acum mi-am recuperat 75% dintr-o datorie şi alţi 50% din altă datorie", ne-a declarat Maria Moraru.

Medierea, practică modernă

Această practică, a medierii, este cunoscută în Uniunea Europeană şi din această cauză şi legislaţia română a trebuit să fie armonizată.

Astfel, începând cu data de 3 martie, va intra în vigoare noua prevedere legislativă, prin care judecătorii sunt obligaţi înainte de începerea proceselor să-i informeze pe justiţiabili că îşi pot rezolva litigiile şi prin intermediul medierii.

Situaţia ar duce la degrevarea instanţelor de judecată, şi aşa foarte agglomerate.

"Medierea o activitate de perspectivă, care se practică în lumea modernă de mult. În SUA, 90% din litigii sunt soluţionate prin mediere. Este o profesie pluridisciplinară, care implică cunoştinţe de psihologie, de comunicare, de negociere şi de legislaţie. Până acum am soluţionat trei cazuri apeland la mediere", spune Vasile Istudor, preşedinte al Asociaţie de Mediere şi Arbitraj Vrancea.

Procesele civile domină instanţele

În anul 2009, instanţele din Vrancea au avut pe rol peste 30000 de dosare. 80% dintre acestea au fost de natură civilă. Judecătorii sunt de părere că de săptămâna viitoare un mare număr din aceste dosare să nu mai ajungă la instanţe şi să intre în procedura medierii, bazată pe înţelegerea părţilor.

Sursa: http://www.adevarul.ro/locale/focsani/Datoriile_pot_fi_recuperate_la_masa_medierii_0_214178690.html

Colaborarea între cele două profesii - notarul public şi mediatorul

AUTENTIFICAREA ACORDULUI DE MEDIERE

Autori: Ioana Adina Stoica, mediator
Virginia Beldea, notar public

Corelarea procedurii de mediere cu alte proceduri complementare, cum este procedura notarială a autentificării acordului rezultat din mediere este un subiect , care în practică a provocat discuţii între mediatori si notarii publici cu privire la anumite aspecte referitoare la aplicare. În consecinţă, am considerat că poate fi util pentru practica mediatorilor lămurirea unor aspecte, ce ţin de legătura dintre voinţa părţilor de a decide soluţiile de rezolvare a disputei, acordul de mediere si alte proceduri cerute de legislaţia în vigoare pentru a obtine efectele juridice urmărite prin acordul de mediere.
Pornim de la prevederile art. 58 (1) din Legea 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator “Când părţile aflate în conflict au ajuns la o înţelegere, se redactează un acord care va cuprinde toate clauzele consimţite de acestea şi care are valoarea unui înscris sub semnătură privată”.
În mediere, se consideră că, părţile au ajuns la o înţelegere atunci când toate problemele in dispută sau o parte a acestora au fost soluţionate. Întelegerea reprezintă în fapt soluţiile negociate si agreate de părti prin consens. Potrivit Legii medierii (articolul mai sus menţionat), soluţiile care sunt rezultatul voinţei părţilor se consemnează într-un acord – ACORDUL DE MEDIERE.
Ce valoare dă legea medierii acordului de mediere? Valoarea unui înscris sub semnatură privată, care face deplină dovada între părti cu privire la cele înscrise în cuprinsul acestuia. Acordul de mediere are valoarea unui contract între părţi, acestea fiind obligate să respecte toate angajamentele asumate prin acord.
Art. 59 din Legea 192/2006 statuează că “Înţelegerea părtilor poate fi supusă verificării notarului public în vederea autentificării ori, dupa caz, încuviinţării instantei de judecata, în conditiile prevăzute la art. 63” . În consecinţă, pot exista situaţii, în care acordul de mediere poate fi supus autentificării de către notarul public sau încuvinţării instanţei de judecată.

Ne vom opri asupra primei situaţii – AUTENTIFICAREA ACORDULUI REZULTAT DIN MEDIERE – care face subiectul analizei noaste.

In ce situatii, părtile vor cere autentificarea acordului de mediere? In două cazuri:
-partile doresc ca înţelegerea lor să fie verificată sub aspectul legalitaţii de către un notar şi să aibă forma unui înscris autentic
-legislaţia obligă , pentru ca o întelegere sa producă efecte juridice, să îmbrace această formă pentru însăşi validitatea actului.

Nu vom insista asupra primei situatii, însă se impune clarificarea unor aspecte referitoare la cea de a doua , având în vedere un domeniu de mare importanţă şi largă acoperire în ce priveste plaja de dispute în care medierea îşi poate dovedi eficacitatea şi anume, întelegerile între părţi, prin care acestea urmaresc transferul de proprietate asupra bunurilor imobile. Astfel de situaţii pot să apară atunci când părţile au dispute cu privire la: vânzarea unui imobil, partajul unor bunuri imobiliare – ca de ex: în cazul soţilor care işi impart bunurile după divorţ, rude care doresc să împartă bunurile dobândite prin succesiune, persoane care deţin în comun un bun (coproprietari) si vor să iasă din această stare - , donaţii etc.

În situaţia în care, prin mediere, se rezolvă o dispută privitoare la imobile iar părţile, prin acordul rezultat din mediere agreează soluţii, care privesc transferul proprietaţii asupra imobilelor, acordul de mediere trebuie supus procedurii notariale a autentificării pentru a se produce efectele urmărite de parţi : transferul proprietaţii. Este o cerinţă a legii române, ca toate actele prin care parţile îşi manifestă voinţa de a transfera proprietatea asupra imobilelor să fie întocmite în forma autentică pentru a fi valabile .
Excepţie fac doar situaţiile în care medierea are loc pe parcursul unui litigiu. Atunci când părţile sunt intr-o procedură judiciară si soluţionează prin mediere litigiul dedus judecaţii, ele pot prezenta acordul de mediere instantei de judecată, care va pronunţa o hotarăre, ce va consfinţi înţelegerea părţilor. In această situaţie, hotărârea judecătorească are aceeaşi valoare ca şi înscrisul autentic întocmit de notarul public şi va produce efectul transferului de proprietate.

Mediatorul are obligaţia de a informa părţile cu privire la mediere pentru ca acestea sa înţeleagă scopul, limitele si efectele medierii. Acceptul în cunoştinţă de cauză este unul din principiile fundamentale ale medierii, care stabileşte pentru mediatori obligaţia de a da explicaţii părţilor privind procedura şi procesul de mediere pentru ca serviciul să fie acceptat în cunoştinţă de cauză.
În consecinţă, în cazurile în care disputa priveste transferul proprietaţii asupra unor imobile, mediatorul are obligatia etică si legală (art. 29, Legea 192/2006) să dea explicatii părţilor şi cu privire la efectul acordului de mediere. Astfel, părţile vor fi informate că acordul de mediere are valoarea unui înscris sub semnatură privată, care nu poate produce efecte în privinţa transferului de proprietate. Pentru ca acordul de mediere să fie implementat şi, în consecinta, să opereze acest transfer este nevoie ca acordul de mediere să fie supus procedurii de autentificare.

Cine poate autentifica acordul de mediere? Notarul public, care este investit de lege cu puterea de a da forma autentică unui înscris.

Care este procedura de autentificare a acordului de mediere? Când vorbim de autentificarea acordului de mediere în sensul precizat de art. 59 din Legea 192/2006, care prevede că “Întelegerea partilor poate fi supusa verificarii notarului public în vederea autentificarii…” avem în vedere necesitatea corelarii procedurii de mediere cu procedura notarială a autentificării înscrisurilor pentru aplicarea corectă a acestei prevederi legale.
Procedura notarială a autentificării presupune îndeplinirea unor rigori de întocmire a înscrisurilor. Astfel, notarul public verifică şi asigură respectarea tuturor conditiilor de forma si de fond, pe care trebuie sa le îmbrace intelegerea partilor astfel încât aceasta să dea naştere efectelor conforme vointei lor interne.
La autentificarea unui înscris, notarul public verifică identitatea părţilor, se asigură ca actul întocmit în formă autentică respectă voinţa lor iar părţile semnează înscrisul în faţa notarului.
În consecinţă, notarul nu poate autentifica acordul de mediere , care este un înscris semnat de părţi în faţa mediatorului, în cadrul procedurii de mediere. Notarul public va lua act de înţelegerea părţilor consemnată în acordul de mediere si va redacta un nou înscris potrivit rigorilor procedurii de autentificare notarială. Acest înscris va cuprinde clauzele acordului de mediere şi va fi semnat de părţi în faţa notarului public.

Uneori, părţile se întreabă :“De ce mai apelez la mediator şi plătesc serviciul de mediere , dacă ulterior tot la notar trebuie să ajung, pentru perfectarea actelor?”
La mediator se apeleaza pentru rezolvarea unei dispute pe cale amiabilă, prin consensul părţilor (înţelegere bazată pe acordul de voinţă al părţilor). Când părţile sunt în dispută, notarul nu poate întocmi actul solicitat de părţi şi le va îndruma să-şi rezolve disputa pe cale amiabilă sau în justiţie. În cazul în care, părţile soluţionează disputa amiabil, prin mediere, notarul va lua act de voinţa părţilor consemnată în acordul de mediere şi va întocmi actul autentic necesar pentru valabilitatea tranzacţiilor imobiliare.
Procedura autentificării este cea mai complexă procedură notarială.
În cadrul acestei proceduri notarul:
- stabileşte şi verifică identitatea părţilor
- ia consimţământul părţilor
- părţile semnează toate exemplarele înscrisului în faţa notarului public, inclusiv anexele care fac parte din înscris şi, dacă este cazul, înscrisul este semnat şi de cel care a redactat înscrisul.
Această ultimă menţiune privind redactarea este importantă întrucât, potrivit art.44 din Legea 36/1995 privind notarii publici şi activitatea notarială, înscrisurile pentru care legea prevede formă autentică „vor fi redactate numai de notarii publici, avocatul părţii interesate sau de consilierul ori reprezentantul legal al persoanei juridice. Persoanele care au pregătire juridică superioară vor putea redacta înscrisurile în care figurează ca parte, ele, soţii, cunoscuţii ori descendenţii lor.

Colaborarea între cele două profesii - notarul public şi mediatorul – poate avea un rol major în dezvoltarea aplicării soluţionării amiabile a disputelor, prin mediere în România şi degrevarea instanţelor de judecată.
În cazurile în care, părţile apelează la serviciile notariale iar notarul public constată că părţile sunt în dispută, acesta le poate îndruma să-şi rezove disputa pe cale amiabilă, prin mediere.
Mediatorii, potrivit obligaţiilor etice şi legale ce le revin, vor da explicaţii părţilor şi le vor îndruma pentru autentificarea acordului rezultat de mediere în cazurile în care soluţiile agreate de părţi privesc transferul de proprietate asupra bunurilor imobile.
În acest caz, trebuie precizat că toate soluţiile agreate de părţi prin acordul de mediere vor primi formă juridică prin actul autentificat de notarul public care, separat de regulile privind identitatea, consimţământul şi semnătura, este obligat să verifice conţinutul sub aspectul condiţiilor de fond şi de formă şi să verifice toate documentele necesare autentificării actului. Astfel, în cazul actelor prin care se constituie, transmite sau modifică drepturi reale sau dezmembrăminte ale proprietăţii este obligatorie obţinerea de către notarul public conform Legii 7/1996-Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare, extrasul de carte funciară pentru autentificare sau, în situaţii excepţionale a certificatului de sarcini.
Conform dispoziţiilor Codului Fiscal şi a Codului de Procedură Fiscală în cazul înstrăinărilor imobiliare sau a mijloacelor de transport este obligatorie obţinerea certificatului de atestare fiscală din care să rezulte că toate impozitele şi taxele locale sunt achitate la zi.
Conform art.771 alin.6 din Codul Fiscal - „Impozitul pe veniturile din tranzacţiile imobiliare se va calcula şi se va încasa de notarul public înainte de autentificarea actului sau, dupã caz, întocmirea încheierii de finalizare a succesiunii. Impozitul calculat şi încasat se vireazã pânã la data de 25 inclusiv a lunii urmãtoare celei în care a fost reţinut”
Conform art.56 din Legea 7/1996 - Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare - „Notarul public care a întocmit actul privitor la un drept tabular este obligat să ceară din oficiu înscrierea în cartea funciară la biroul teritorial în a cărei rază de activitate se află imobilul. Despre exercitarea acestei obligaţii se va face menţiune expresă în cuprinsul actului sau, după caz, al certificatului de moştenitor. Menţiunea se va face în cazul în care pentru bunurile din masa succesorală s-a deschis carte funciară sau există documentaţie cadastrală. La autentificarea actelor prin care se constituie, se modifică sau se stinge un drept real imobiliar, notarul public va solicita un extras de carte funciară pentru autentificare sau, după caz, certificat de sarcini. Pe perioada valabilităţii extrasului de carte funciară pentru autentificare, registratorul nu va efectua nici un fel de înscriere în cartea funciară, cu excepţia aceleia pentru care a fost eliberat extrasul”.
Acestea sunt câteva reguli care vizează doar transferul dreptului real sau a dezmembrămintelor prin care am dorit să exemplificăm că autentificarea presupune respectarea unor reguli complexe, iar documentele necesare sunt stabilite de notarul public în funcţie de particularităţile acordului de mediere, care este obligatoriu pentru părţi în ceea ce priveşte soluţia agreată dar, pentru autentificare, regulile sunt cele stabilite de Legea 36/1995 privind notarul public şi activitatea notarială şi legile specifice subiectului disputei.
În acest contex este deosebit de important ca cele două profesii, care au zone de interferenţe să colaboreze întrucât rolul notarului este să prevină litigiile, iar cel al mediatorului - să ajute părţile să-şi rezolve disputele în afara instanţelor de judecată, pe cale amiabilă.
Ioana Adina Stoica - mediator, fondator al Asociaţiei Pro Medierea (2001), fondator al Asociaţiei Profesionale a Mediatorilor din România (2008)

Virginia Beldea - judecător la Judecătoria sectorului 4 ( 1992-1995), notar public din anul 1995, vicepreşedinte al Camerei Notarilor Publici Bucureşti.

Sursa: http://www.mediator-apmr.ro/index.php